Călătorii geodezice – Germania, istoria Germaniei (IV-7)
Istoria Germaniei 7
Moto: „Istoria lumii este tribunalul lumii.” definiţie clasică de Schiller
Nazismul și al doilea război mondial (1933-1945)
Marele Reich German în 1944
Cu Hitler cancelar drumul a început la 30 ianuarie 1933, cu dictatura național-socialistă. Hitler a preluat mandatul și a fost accelerat procesul de „uzurpare a puterii“, prin eliminarea celor doi oponenți politici, inițial parteneri guvernamentali, eliminând în câteva luni prevederile constituționale obstructive. La 31 ianuarie se restrânge libertatea de exprimare și a presei.
Incendierea Reichstagului pe 27/28 februarie 1933 pentru care conducerea nazistă a făcut responsabili comuniștii a făcut ca drepturile politice fundamentale să fie suspendate. Înainte de alegerile parlamentare, când listele de candidați erau pregătite, a urmat un val de arestări ale antinaziștilor (oare aveau DNA?). Printr-o copleșitoare majoritate de două treimi guvernul lui Hitler a devenit independent și în adoptarea de legi.
Naziștii propagau o comunitate națională închisă, în care toată lumea ar trebui să fie utilă fără crâcneală. Cu această comunitate ar trebui să fie denunțat „rușinosul tratat“ de la Versailles și ridicat imperiul german pe o nouă treaptă. Au fost create organizații de masă, ca în orice societate totalitară, precum Tineretul Hitlerist, Liga fetelor germane, Serviciul de muncă al Reich-ului, Serviciul militar și alte instituții. Pentru răspândirea și punerea în aplicare a ideologiei naziste ca instrument principal în toate subdiviziunile de stat și în rândul oamenilor, au apărut Ministerul „Iluminării” Publice și al Propagandei Reich-ului sub responsabilitatea lui Joseph Goebbels, care cenzura opiniile publicațiilor și imaginile. La 10 mai 1933 au fost arse cărți în Piața Operei, așa cum avea să se facă în România de legionari, apoi de comuniști în 1947 și de alți „revoluționari” în decembrie 1989. Așadar, partidul nazist dicta peste tot! Ca în orice dictatură!
Și așa au avut loc reîncorporarea în 1935 a Saarland (prin articolele 45-50 din Tratatul de la Versailles , bazinul Saar a fost transferat Societății Națiunilor pentru un mandat de 15 ani și subordonat unei administrații străine), reînarmarea în 1936 a trupelor germane demilitarizate renane tot conform tratatului de la Versailles, anexarea Austriei și sărbătorirea cu propagandă intensă în martie 1938. Potrivit programului descris în „Mein Kampf“ scris de Hitler, se urmărea cucerirea „spațiului vital“ pentru poporul german la est, prin inrobirea Uniunii Sovietice.
In 1936 a fost lansat un plan secret de patru ani de a face Wehrmacht-ul operațional și de pregătire a economiei germane pentru război. Finanțarea pentru pregătirea armatei nu s-a dat publicității. Secret de stat!
Germania în 1939
Al doilea război mondial
În toamna anului 1938 Hitler a ocupat Sudeții (Sudetenland), parafând totul prin acordul de la Munchen. O dată cu invazia germană a Cehoslovaciei, în martie 1939, s-a încheiat temporar expansiunea fără obstacole a statului nazist. În cazul unui atac german asupra Poloniei, Marea Britanie și Franța au anunțat o garanție de apărare reciprocă.
Și fiindcă ne aplecăm în paralel și asupra spațiului carpato-danubiano-pontic (nu vine de la Ponta!), să vedem ce a fost și pe aici. După primul război mondial, tratatul de la Versailles a confirmat crearea unui stat important în Europa, numit România (reîntregită, noi adăugăm Mare), a cărei hartă am prezentat-o în postarea precedentă. În anul 1927, regele onest Ferdinand moare. În anul 1930 este încoronat veșnicul afemeiat Carol al II-lea, care instaurează un regim autoritar. Aminteam că în 1918 curțile regale sau împărătești au dispărut în Rusia, Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. Noi îi mai suportam... Unii îi plâng acum... După marea criză economică din 1933, cu lupte și reprimări, România nu stă prea bine în Europa, așa cum pretind unii. La putere vin diferite partide care își pasează problemele. Apare și mișcarea legionară, înființată în România interbelică, la 24 iunie 1927 de Corneliu Zelea Codreanu, o organizație paramilitară teroristă de orientare naționalistă-fascistă, creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS, agreată și sprijinită de Hitler. La 10 februarie 1938, Carol al II-lea a desființat partidele politice și impune o nouă constituție.
Prizonieri de război sovietici înfometați în lagărul de concentrare Mauthausen
Adolf Hitler
Buchenwald - vedere cu aplicația Google Earth Pro
Evitând un război pe două fronturi favorizând pactul Hitler-Stalin, în septembrie 1939 dictatorul nazist a început practic, cu campania Reich-ului german împotriva Poloniei, al doilea război mondial. Dar și armata roșie a intrat în Polonia! Așa că ambii dictatori, Hitler și Stalin, sunt vinovați! Aici trebuie să zăbovim oarece timp, deoarece România a avut mult de suferit în urma acestui pact, pierzând teritorii în est.
Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin.
Ultima pagină cu semnăturile anexei secrete a pactului Molotov-Ribentrop
Păi nemții și rușii se cam înțelegeau în împărțirea Europei și în comunism. Că ambele țări sunt printre cele care nu nu prea iubesc România nici azi. Relațiile dintre liderii bolșevici și Germania au debutat într-un mod cu totul aparte. În aprilie 1917, pentru a grăbi destrămarea armatei ruse, serviciile secrete germane au decis să faciliteze întoarcerea în Rusia a câtorva zeci de revoluționari, printre care un anume Vladimir Ilici Ulianov, alias Lenin. Urmarea se cunoaște - venirea la putere a bolșevicilor, la 7 noiembrie 1917, apoi tratatul de la Brest-Litovsk, din martie 1918, prin care Lenin ceda Germaniei 800.000 km² și un sfert din populația imperiului țarist, războiul civil și în sfârșit stabilizarea la putere a bolșevicilor. Și ați citit în postarea precedentă că în noiembrie 1918 a avut loc revoluția „proletară” și în Germania, unul din locurile de naștere ale ideilor comunismului!
Ca să vedeți ce s-a hotărât pentru Europa priviți modificările de pe continent! României i se ia prin rapt Basarabia, Ținutul Herței, Bucovina.
Întâi plan, apoi transpunere în practică!
V-ați prins cum ar fi fost „mutată” Polonia? După război a fost mutată invers, spre vest! Și referindu-ne la iubirea față de români, să nu uităm Dictatul de la Viena, când României i s-a luat Ardealul de Nord. Și uite-așa vedeți în harta de mai jos ce a pierdut România înainte de război, fără să tragă un cartuș, datorită „prietenilor” pe care îi avem în Europa! Mai rezistați? Eu nu mai „#rezist”, că mulți progermani sau prosorosiști sunt și în mișcarea asta de azi, la care au aderat și Cioloș, și Orban, și sprijinitorul lui, că doar nu ați uitat întrebarea „cine este generalul”....?!” din campania electorală...
Pierderile României (rapt teritorial) până în vara anului 1940
Așadar, în 1940, forțat de presiunea politică a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei și a Ungariei horthyste să cedeze părți din teritoriul României Întregite, Carol al II-lea a acceptat în consiliul de coroană cedarea teritoriilor și a fost obligat de opoziție să abdice în favoarea administrației generalului Ion Antonescu și în favoarea fiului său Mihai ca succesor la tron, stabilindu-se în final în Portugalia. Mașina de război fulger (blitzkrieg), a avut succes În Polonia ca și în Norvegia, apoi în campania din vest, încât Hitler, datorită rezistenței energice sub Winston Churchill, eșuând în tentativa de supunere a Angliei, la 22 iunie 1941 a ordonat atacarea Uniunii Sovietice. Înaintarea germană a fost de departe subestimată de Armata Roșie, care s-a oprit la debutul iernii doar înainte de Moscova. Dar SUA, deși în război cu Japonia, a declarat război dictatorului german la 11 decembrie 1941.
În Planul general Est, în protocolul Conferinței de la Wannseela s-a prevăzut un adevărat genocid, respectiv „scoaterea din uz“ de 31 de milioane de slavi și exterminarea a 11 milioane de evrei. Între 1941 și 1944, numărul de deportați în Germania a crescut de la trei la opt milioane. Existau lagărele de muncă forțată Auschwitz și Monowitz, care aparțineau complexului superior chimic Silezia, dimensiunile asumate fiind cu greu inferioare celor din regiunea Ruhr.
Lagărul de la Aushvitz, Polonia, cu aplicația Google Earth Pro
La începutul anului 1939 evreii din Europa au fost amenințați de Hitler cu distrugerea. Din septembrie 1941, ei au fost forțați să poarte Steaua lui David, mai târziu și în România. La Conferința de la Wannsee din ianuarie 1942 s-au asumat responsabilități de organizare a „soluției finale“, adoptată după holocaustul început deja în iulie 1941 cu crimele poliției SD Einsatzgruppen.
Planul german de împărțire a Rusiei (vedeți că nu ne-ar fi redat Basarabia și Bucovina?)
Împărțirea Germaniei în 1918 – 1945 sau „ce ți-e nu-ți place altuia nu face!”
După deportarea în ghetouri, așa cum au fost Theresienstadt sau ghetoul din Varșovia, s-a trecut în toamna anului 1941 la uciderea evreilor din Europa de Est ocupată, în camere de gazare și crematorii exploatate industrial. Așa că numele localităților Auschwitz-Birkenau, Belzec , Sobibor și Treblinka au devenit nume de groază. Până la sfârșitul războiului au fost uciși circa șase milioane de evrei europeni, din care peste trei milioane de evrei polonezi. Și printre ei trebuie să îi includem și pe evreii din partea de Ardeal a României cedată Ungariei sau pe cei trimiși în lagăre din Transnistria! Printre cei născuți în lagăre de concentrare (5 decembrie 1941, Moghilev, Transnistria), a fost și colegul meu de mai târziu de liceu militar, apoi colonel de radiolocație, Decsei Nicolae, acum jurist și Preşedintele Comunităţii evreilor sătmăreni (Satu Mare). A supraviețuit ororilor! Că eram în aceeași companie în liceu cu Decsei, Kardos Demeter, Giltsh Rolf sau Abduraman Selim Gihan (cu ultimii trei în aceeași clasă). Că aveam toți de apărat România! Așa am fost educați, așa ne educau generalul Vișan și toți profesorii și comandanții din regimul ăla hulit de mulți care nu cunoșteau bine realitățile!
Colegul Nicu Decsei (clasa a XI-a G) la întâlnirea din august 2009
După ce pe frontul de est armata germană și aliații săi au ajuns în anul 1942 adânc în teritoriul sovietic, totul s-a năruit după ce au pierdut bătălia de la Stalingrad. Rușii s-au redresat, făcând ca partea germană și aliații săi să fie într-un lung război de trei ani cu retrageri forțate, cu contraofensive intermediare. Nu numai în Est, ci și în Africa de Nord și în Italia aliații liderului fascist Benito Mussolini se retrăgeau. După debarcarea anglo-americană din Normandia, în iunie 1944 („ziua cea mai lungă”), aliații au luat cap compas spre Berlin.
Trupele americane se apropie de Plaja Omaha, în timpul debarcării din Normandia în Ziua Z, 6 iunie 1944
Din 1943 aliații au trecut la atacuri aeriene intense. Dar germanii tot făceau fărădelegi. În timpul bătăliei aeriene din Marea Britanie au bombardat în mod repetat, în special Londra și Coventry, inclusiv cu bombe incendiare devastatoare, distrugând o mare parte din forțele aeriene aliate care bombardaseră orașe germane. Deși Drezda fusese cruțată, după februarie 1945 a fost distrusă de aliați în proporție de 80%.
Drezda – zonă cu ruine (septembrie 1945) și refăcută (2004)
Rezistența regimului nazist se manifesta chiar și în fața înfrângerii iminente în război și aparatul de teroare era cumplit (Oficiul principal de Securitate al Reich-ului, Gestapo), mai ales că propaganda nazistă clama și acum „victoria finală “ (în sensul antisemit, Adolf Hitler a folosit termenul „victorie finală" deja în Mein Kampf). A avut loc chiar și încercarea de asasinat la 20 iulie 1944 (Claus von Stauffenberg), dar dictatorul a scăpat.
Sergenții Meliton Kantaria și Mihail Egorov pun steagul sovietic pe Reichstag în mai 1945
În ultimele luni ale războiului a avut loc înaintarea Armatei Roșii peste frontierele din Est ale Reich-ului, cu alungarea și expulzarea populației germane, condiționată de viitoarea „mutare” spre vest a Poloniei. Această expulzare a afectat peste 12 milioane de germani, din care peste două milioane au pierit. În timpul bătăliei de la Berlin Hitler s-a împușcat la 30 aprilie 1945 în buncărul său. Capitularea Germaniei a avut loc la 08 mai 1945, dar arestarea ultimului guvern „imperial” sub Karl Dönitz a avut loc abia la 23 mai 1945 în Flensburg - Mürwik. În cinstea armatei roșii eliberatoare a fost ridicat un monument imens, cel al „ostașului sovietic eliberator”.
Noi, geodezii militari cercetători din 14 țări, în 1987, în vizită la monumentul ostașului sovietic ridicat la Berlin
Dar să zăbovim puțin asupra acestui război mondial, cu urmări catastrofale, un război global care a durat din 1939 până în 1945, deși unele conflicte asociate lui au început, după cum ați citit, și mai devreme. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii, inclusiv toate marile puteri, care au format două alianțe militare opuse, Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct peste 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat întreaga capacitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare.
Alianțe în 1941
Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la moartea a 50 - 85 de milioane, mai mult decât orice alt conflict din istoria omenirii.
Războiul din Europa s-a încheiat cu o invazie a Germaniei de către Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică, care a culminat cu capturarea Berlinului de către trupele sovietice și ulterior capitularea necondiționată a Germaniei la 8 mai 1945. După Declarația de la Potsdam dată de către Aliați la 26 iulie 1945 și după refuzul Japoniei de a capitula în conformitate cu termenii acesteia, Statele Unite ale Americii au detonat bombe atomice deasupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, la 6 și, respectiv, 9 august.
Al doilea război mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a înființat Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională și a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase, Statele Unite, Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit și Franța, au devenit membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale, pregătind scena pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp, influența unor mari puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început decolonizarea Asiei și Africii. Cele mai multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat spre redresarea economică. Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a pune capăt dușmăniilor dinainte de război și de a crea o identitate comună.
Și ca să terminăm tot cu ținutul carpato-danubiano-pontic (nici aici nu-i vorba de Belina sau Ponta!), să vedem evenimentele de pe la noi. La 22 iunie 1941, Regele Mihai (avea 20 de ani) și Ion Antonescu au proclamat începerea războiului pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord de sub dominația sovietică. Generalul Antonescu (născut în 1882, deci cu 39 de ani mai bătrân ca regele Mihai, ofițer de carieră și om de stat, general, șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, iar atunci prim-ministru și conducător al statului) s-a adresat armatei cu „Români, vă ordon, treceți Prutul!”.
În 1942 și 1943 trupele române au luat parte la ofensiva germană pe frontul de est, iar apoi la retragerea pe etape. Cumplita bătălie de la Stalingrad (Volgograd, vizitat în 1964, cu ocazia lansării de rachete în poligonul de la Baikonur) din 1942–1943 a reprezentat un important punct de cotitură în desfășurarea celui de-al doilea război mondial și este considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii.
Și prin retrageri repetate ale trupelor Axei, armata sovietică a intrat pe teritoriul țării noastre. La 23 august 1944 mareșalul Ion Antonescu, atunci în acțiune pentru încheierea armistițiului cu aliații, este arestat la ordinul regelui după ce refuză încheierea armistițiului cu aliații în condiții neprielnice. Dar rușii au continuat înaintarea fără luptă, acceptând abia pe 12 septembrie încheierea armistițiului, în condiții neprielnice și împovărătoare pentru națiune.
Așadar, cine l-a arestat pe bătrânul mareșal? Un tânăr de 23 de ani, făcut mareșal de către el, fiu al zvăpăiatului Carol al II-lea, departe de cariera reală de militar. Că pentru liceul militar de la Mânăstirea Dealu s-a inventat crearea unei clase la București, cu elevi aduși de la Târgoviște, din toate păturile sociale. La Târgoviște se făcea doar pregătirea militară timp de o lună. Din arhiva foto personală a domnului colonel Crintea, Dolores mi-a dat o fotografie în care îl puteți ghici pe Mihai în primul rând. Mă gândesc la Marea Britanie, la cei doi tineri moștenitori ai tronului, care chiar au urmat școli militare, au pilotat avioane de luptă, au fost și pe câmpuri de bătălie din Irac și Afganistan, dar nu s-au gândit la gradul de mareșal la vârsta de 20 de ani.
Mihai în luna de instrucție la Liceul Militar
Sub statul național-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele nu avea nici o putere reală de decizie, parafând doar documentele și dând decorații. Uniunea Sovietică a tergiversat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944 până a ocupat întreaga țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea. Mareșalul erou a fost predat rușilor, dus în URSS, anchetat după readucerea în țară, judecat și condamnat la moarte. Tânărul rege a refuzat să îl grațieze. Mareșalul a fost omorât la 1 iunie 1946. Eroul dispărea într-o groapă comună. Un coleg din armie a scris un articol excepțional despre mareșalul Antonescu, intitulat sugestiv „NĂSCUT PENTRU A FI TRĂDAT!” Cu click pe titlu puteți citi articolul. La 30 decembrie 1947 Mihai avea să abdice. Și astăzi nu avem voie să îi punem statui lui Antonescu, să îl comemorăm. Dar îi organiză funeralii deosebite celui care l-a arestat pe Antonescu!
Regele avea să moară în decembrie 2017, la vârsta de 96 de ani. I s-au asigurat funeralii naționale și mulți îi tot cântau osanale pe la posturile TV. De semnarea Declarației de la Budapesta în anul 1989 împotriva ROMÂNIEI nu amintește nimeni nimic! Asta după ce soția fostului rege, Ana de Bourbon-Parma, a fost declarată pe degeaba regină, ea nefiind altceva decât „soția fostului rege”! Și dacă nu mai era rege, cum de cele 5 fiice au fost „prințese”? Dacă așa se scrie istoria, atunci îmi pare rău de lingătorii de serviciu. Și politicienii actuali vor să și dea o lege de reactivare a „casei regale” a României, cu „principesa” Margareta custode al coroanei, iar bugetul de stat să îi aloce anual un venit de vreo 25-28 de milioane de euro. Oare există o asemenea lege în Germania, Austria, Franța, Rusia, Grecia, Serbia sau Bulgaria? Sau în Ucraina, în Polonia și în alte țări? La 10 mai 1941, de ziua națională a României, la vârsta de 20 de ani, prin decret semnat de Ion Antonescu, regele Mihai a fost înălțat la gradul de mareșal, bastonul fiindu-i înmânat de conducătorul statului (deși nu a absolvit „pe bune” vreo școală militară, precum prinții germani sau englezi). Nici ginerele Duda, fiu de pedelist, nu pare nesatisfăcut. A fost ridicat rapid la gradul de colonel, tot fără vreo școală miliară, ba aud că ar fi fost avansat și general la 1 Decembrie 2017. Cum care Radu? Cel care susținea că este absolvent al John F. Kennedy School of Government, Universitatea Harvard SUA si al Colegiului George C. Marshall din Germania (unde chiar a studiat fiul meu, Nițu Călin Daniel). Contactați de HotNews.ro, oficialii Harvard au explicat că nu se poate spune că Radu Hohenzollern-Veringen este absolvent, ci a urmat un curs de două săptămâni. Si cei de la George C. Marshall spun că e corect să se spună că Radu Duda a participat la un seminar de o săptămână, nu că e absolvent. După ce HotNews.ro i-a cerut lămuriri, paragraful din biografia sa a fost modificat. In CV-ul lui Radu Duda nu mai scrie acum că e absolvent al prestigioasei universități americane. Că moda era și pe la una Eba! În rest om mai vedea!
Custodele coroanei și principele (consort)!
Și în loc de concluzii priviți fotografia primului conducător al statului modern ROMÂNIA, care a pus bazele multor schimbări, dar care a fost expulzat de „monstuoasa coaliție” în favoarea unui prinț străin. A trebuit să trăiască prin Austria și să moară prin Germania! Familia lui nu beneficiază de o lege a „casei regale” sau „casei domnești”! Palatul de la Ruginoasa este în paragină... și românii se „închină” străinilor! Sunt doar părerile mele, nu țineți seama de ele!
Fotografia a fost luată de pe un site al unei rețele de socializare. Mi-a plăcut! Văd că românii judecă. Cei mai mulți gândesc! Cu cei 25-28 de milioane de euro pe care i-am da anual unei așa-zise „case (aproape) regale” oare ce s-ar putea face? Câte pensii medii s-ar putea plăti? Câți kilometri de drum? Câte burse? Lăsăm politicienii să propună, iar guvernul, parlamentul, să dispună! Dacă era prințul Nicolae, cel puțin era mai agreat de tineri, era mai „nașpa”, îmi place și mie, că mi se pare un tânăr normal.... Dar cu Duda, colonel fals, precum Turcescu.... Câți ani au fost necesari lui Cuza și lui Antonescu să ajungă colonei și câți ani lui Duda? Știe cumva Dudă ăsta ce e un planton schimbul doi, ăla avantajos, în care să doarmă de două ori într-o noapte, știe ce e un serviciu în grupa de la bucătărie, la curățat de cartofi, știe ce e un post de santinelă la depozitul de muniție la -30 de grade Celsius, ce e un marș de 30 de km, hai, chiar și un „fugit” prin gard la vreo fătuță, zile de arest cu dormit pe „țambal”, caporal de schimb, sergent de serviciu, știe ce sunt alea „sectoare”, știe ce e aia o aplicație, cu sau fără trageri de luptă, o aruncare de grenadă reală, o deminare, o gamelă cu fasole, o conservă de fasole, un calcul de traiectorie, un marș forțat, o bătătură, un bocanc, o diferențială sau o integrală, o lansare de rachetă, o mască de gaze, știe ceva strategie, ceva tactică, ceva artă operativă, vreun „joc de-a războiul” măcar pe hartă? Are vreo misiune în teatre de operații? Dar pensie militară sunt sigur că are! Germanie, Germanie, vom reveni la dumneata în postările următoare.... Că fusei eu în multe locuri de pe planeta Pământ, dar pentru a colabora în cercetare, a învăța cum să procedez în cercetarea românească și cum să îi ajut să învețe pe studenții mei, fără avantaje materiale! Mă contrazice cineva? Mi-a dat cineva mită? Mi-a dat ceva în armată pentru vreo învoire măcar, sau în vreo universitate, chiar străină, pentru o notă de trecere? A, da, mi-au dat dosarele cu proiectele sau temele și CD-urile cu geoimagini (hărți etc.) , pe care adăugau, obligatoriu, o poezie și un cântec de orice gen, fără manele!
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
-->
Comentarii