Călătorii geodezice, noi oiconime transilvane? (VIII-12)
Legătura Transilvaniei cu tronul Marii Britanii - 1
Moto: „Caracterul este proprietatea ce nu se poate prețui.” Samuel Smiles
Oiconime, oiconime, dar a cui este Transilvania? O parte e și a membrilor familiei regale britanice. Pare inexplicabilă pentru mulţi îndrăgostirea subită a moştenitorului tronului britanic, prinţul Charles, de zona Transilvaniei. În câţiva ani, acesta şi-a cumpărat mai multe proprietăţi în sate ardeleneşti, a pornit chiar o mică industrie de producere a sucului natural de mere şi a investit în refacerea unor locuinţe vechi, biserici ori alte obiective din localităţile care i-au captat atenţia. Dincolo însă de pasiunea recunoscută a acestuia pentru tot ce e nealterat, ecologic, rustic, motivul alegerii Transilvaniei a rămas, pentru cei mai mulţi, neclar. Urmărind genealogia familiei regale britanice, găsim însă o explicaţie pentru sensibilitatea prinţului faţă de aceste zone.
Charles e urmaşul unei contese din Mureş
Prin arterele și venele prinţului Charles, ca şi prin cele ale mamei sale, actuala regină, Elisabeta a II-a, curge şi sânge ardelenesc, ei fiind, în linie dreaptă, urmaşii contesei Claudia Rhedey din Sângeorgiu de Pădure, judeţul Mureş. Sângeorgiu de Pădure (în maghiară Erdőszentgyörgy, în germană Sankt Georgen auf der Heide) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Bezid, Bezidu Nou, Loțu și Sângeorgiu de Pădure (reședința).
Săngeorgiu de Pădure cu Google Street View
Săngeorgiu de Pădure pe imaginea satelitară
În zona actualului oraș a fost o așezare rurală romană. Satul inițial este atestat documentar în anul 1333, în registrul papal de impozite, cu numele Sancto-Georgia. Numele, întâi al unui deal înconjurat de păduri, a fost dat după numele unei capele dedicate Sfântului Gheorghe. După unii cercetători maghiari, originea numelui maghiar al orașului (Erdőszentgyörgy) ar proveni din numele de familie „Erdő" (pădure). Potrivit tezei, toate așezările de-a lungul Târnavei de la izvoare (Küküllő) ar fi fost deținute altă familie, cu excepția Sângeorgiului de Pădure. Conform tradiției medievale, aici s-a construit în 1569 castelul Rhédey, cu o biserică și o mănăstire cu bastioane. Castelul este situat în centrul orașului, vizavi de biserica reformată. În 1618 s-a construit biserica unitariană în locul unei sinagogi. În anul 1620 castelul era proprietatea familiei Rhédey.
În 1910 , din 2.571 locuitori 2.171 erau maghiari, 351 români și 20 germani. În 1992, din 4.794 locuitori, 3.322 erau maghiari, 1.163 români, 199 țigani și 4 germani. În 2002, din 5.447 locuitori, 4.247 erau maghiari, 1.097 români și 145 țigani. În 2011, din 5.166 locuitori, 3.969 erau maghiari, 916 români și 63 țigani. Pentru 4,14% din populație nu este cunoscută apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, locuitorii orașului sunt reformați (52,46%), ortodocși (17,25%), unitarieni (8,98%), romano-catolici (8,32%), martori ai lui Iehova (3,89%), penticostali (2,28%), baptiști (1,37%) și cu apartenența confesională necunoscută (4,32%).
Povestea Claudiei e una scurtă, dar intensă. S-a născut în anul 1812, ca fiică a contelui Laszlo Rhedey şi a baronesei Agnes Inczedi. Claudia Rhédey și-a petrecut o mare parte a adolescenței în Palatul Rhédey din Cluj, situat în colțul sud-vestic al Pieței Centrale din Cluj. Claudia era renumită pentru frumuseţea ei. La un bal din Viena, l-a cunoscut pe prinţul Alexander de Wurttemberg, care s-a îndrăgostit nebuneşte de ea. S-au căsătorit şi au avut împreună două fete şi un băiat.
Palatul Rhedey din Cluj-Napoca
Pe când era însărcinată cu al patrulea copil, Claudia a avut un accident pe drumul spre Graz, în Austria, şi a murit la doar 29 de ani. A fost înmormântată în biserica din Sângeorgiu, unde odihneşte şi astăzi, în cripta de sub duşumeaua lăcaşului. Închis după 1614 din cauza unei epidemii de ciumă, subteranul bisericii, care era loc de îngropăciune pentru nobilii locului până atunci, n-a mai primit din acel moment decât un singur sicriu, pe cel al contesei Claudia Rhedey.
Nepoata Claudiei, regina Angliei
Fiul Claudiei, contele Franz de Teck, născut în 1837, s-a căsătorit cu prinţesa Mary Adelaide de Cambridge şi a avut, la rândul lui, trei băieţi şi o fiică, Mary Victoria (n. 1867). Aceasta s-a măritat în 1893 cu George al V-lea, care a devenit regele Marii Britanii 17 ani mai târziu, în 1910. Regina Mary şi George al V-lea au avut mai mulţi copii, printre care şi cei doi urmaşi la tron: Edward al VIII-lea şi George al VI-lea. Primul, care era şi moştenitorul de drept, nu a domnit decât 11 luni (ianuarie-decembrie 1936), el preferând să abdice pentru a putea să se însoare şi să trăiască alături de marea lui iubire, Bessie Simpson. În urma acestui eveniment, George al VI-lea a devenit rege, domnind până în 1952, când a fost urmat la tron de fiica lui cea mare, Elisabeta a II-a, actuala regină a Angliei şi mama prinţului Charles. Iată cum, de mai bine de un secol, prin venele regilor şi reginelor Angliei se află, distinct, şi sânge ardelenesc.
Arborele genealogic al familiei regale a Marii Britanii
Charles a fost la mormântul rudei sale
Biserica reformată din Sângeorgiu de Pădure a fost construită la sfârşitul secolului al XIII-lea şi e locul de odihnă veşnică al contesei Claudia Rhedey. Acesta este şi motivul pentru care prinţul Charles s-a apropiat de zona străbunilor săi. De altfel, biserica din Sângeorgiu a fost renovată în 1935 chiar cu ajutorul nepoatei contesei, regina Mary Victoria a Angliei, care a trimis şi o placă comemorativă în cinstea bunicii sale.
Biserica reformată din Sângeorgiu de Pădure
În mai 2008, însuşi Charles a vizitat biserica şi a depus o coroană la mormântul (chiar dacă acum e ascuns sub pardoseala lăcaşului de cult) stră-străbunicii lui din Mureş.
Biserica reformată din Sângeorgiu de Pădure văzută de aproape
Conacul Rhedey e în proprietatea statului
Înfățișarea actuală neobarocă a castelului (conacului, zic unii) datează de la reconstrucția din 1807-1809 de către nobilul László Rhédey, proprietarul de atunci, unde s-a născut stră-străbunica prinţului Charles a intrat în posesia statului român, el fiind acum renovat pentru a găzdui un centru cultural aflat sub oblăduirea Ministrului Culturii.
Conacul Rhedey
Familia Rhedey a primit moşia din Sângeorgiu de Pădure la începutul secolului al XVII-lea, de la Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei între anii 1613-1629. La sfârşitul secolului al XIX-lea, urmaşii au vândut conacul şi proprietatea unei familii de saşi, Schuller, care nu peste multă vreme a dat faliment. În 1935 a fost cumpărat de comunitatea locală cu scopuri administrative, în clădire funcționau diferite instituții și agenții. Bătrânii locului îşi amintesc că, prin anii 60 ai secolului trecut, mai locuia întro cameră din conac o bătrână din familia Schuller. Aceasta a primit de la autorităţile comuniste dreptul de a pleca din ţară. După 1990 şi până în vara anului trecut, conacul a găzduit şcoala din Sângeorgiu de Pădure, după care a fost preluat de Ministerul Culturii.
Lucrările de restaurare și consolidare fiind încheiate în iunie 2015, după aproape 5 ani de la semnarea contractului de execuție. Ușile și ferestrele au fost înlocuite, acoperișul a fost renovat, structura clădirii a fost întărită, iar camerele au fost readuse la starea lor inițială. Castelul va fi folosit în scopuri culturale și turistice, în sala mare se vor organiza diferite expoziții și în subsol se va construi o cramă și un restaurant. La ora actuală, locul naşterii contesei Claudia Rhedey este, așadar, un centru cultural.
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
Comentarii