Călătorii geodezice, oiconime din județul Sibiu (VIII-6)
Oiconime din județul Sibiu, unde s-au stabilit cei mai mulți sași
Moto: „Să treci de la limba română la limba franceză e ca şi cum ai trece de la o rugăciune la un contract.” Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Merghindeal (în dialectul săsesc Märjeln, Maerjln, în germană Marl, Mergenthal – Valea Mergen, Mergeln, Märgeln, Merglen, Mergental, Marienthal, în traducere „Valea Mariei", colocvial Mergeln, în maghiară Morgonda) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu. Este situat în pod. Hârtibaciului - sursa: DE (1993-2009). A fost înregistrat pentru prima dată sub forma lui Vallis Marie în 1332, ca sat săsesc. Ulterior, numele succesive au fost Mergental (1355), Mergindeal (1434), Mergendal și Margendal (1494), Margandal (1496), Morgonda (1506), Morgenda (1531), Megenthaimb (1600), Morgondal (1733), Mergyendyal (1839) și Mergeln (1854). Se pare că Morgondanii sau sașii Morgondas cu statut liber, probabil în prima jumătate a secolului al XV-lea, au fost „împinși” spre iobăgie sau semiiobăgie. Satul era locuit în 1500 de șaizeci de țărani, patru păstori și trei șefi de gospodării. În 1566, morgondanii au atacat un raid turcesc într-un cătun. 53 de turci au fost uciși și au fost eliberați 17 prizonieri săraci. Satul a fost distrus în 1600 de soldații lui Mihai Viteazul. În 1850, din cei 1.106 locuitori, 666 erau germani, 329 români și 110 țigani; 666 erau evanghelici și 439 ortodocși. În 2002, din 733 locuitori, 566 erau români, 127 țigani, 22 maghiari și 17 germani; 701 erau ortodocși și 18 evanghelici. Se vede clar că Merghindeal provine din Mergenthal, asta ca să vedem cum valea (thal) devine deal!
Biserica fortificată din Merghindeal
Merghindeal, cu Google Street View
Metiș, în trecut Metișdorf (în germană Martinsdorf – satul lui Martin, în dialectul săsesc Mättersdorf, Metesdorf, în maghiară Martonfalva – satul Marton, Szászmártonfalva – satul martirilor sași, Mártonfalva) este un sat în comuna Mihăileni din județul Sibiu. Pentru prima menționare a surselor există date diferite - 1278 (când regele ludovic al IV-lea dă satul nobilului Nicolaus de Talmesh) după Ferenc Léstyán, respectiv 1337 după catalogul arheologic al județului Sibiu. Satul, nefiind un „partener" privilegiat, a fost în mod repetat obiectul disputelor asupra pretențiilor aristocratice ale nobilimii. În 1468 devine proprietar Alpafi din Mălăncrav. În 1707 e atacat de călăreții tătari. În 1738 o molimă omoară mulți localnici. Biserica în stil gotic datează din secolul al XIV-lea. De aici au plecat mulți români în Statele Unite ale Americii la începutul secolului al XX-lea. În 1992, Metiș avea 142 români, 96 țigani și 47 germani. Nu este în DEX ca articol separat.
Micăsasa, în trecut Micsasa, Micasasă (în dialectul săsesc Fäjendref, în germană Feigendorf, Fegendorf, în maghiară Mikeszásza) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu. Satul și împrejurimile sale au fost deja locuite în epoca romană. În perioada 1215-1216 purta Voievodatul Transilvan al tribului Kán din Nagy Jula („românii vechii Gyula"). Numele i-a fost menționat prima dată în 1267 ca Mikazaza. În 1487 era un târg, cu câteva sate: Fag, Keszler, Lodormán, Tótfalu. Mulți români posedau aici terenuri. Aici au venit și sașii. În 1910, erau 1.553 locuitori, în majoritate români, cu o minoritate maghiară semnificativă. În 1992, din 2.559 locuitori, 2.234 erau români, 150 maghiari, 133 germani și 42 țigani. și pentru că veni vorba de semnificații distractive, să vedem că Feigendorf sau fegendorf poate lua semnificații distractive. Pentru Feige (f, plural Feigen), primul și al treilea sens derivă din vechiul cuvânt german fīga, din vechiul cuvânt francez figue, el însuși din latinul ficus (smochin). Al doilea sens vine din proto-germanul *faigijaz, acesta din proto-indo-europeanul *pAik-, *pAig-; 1) A; 2)laș (figurat); 3) vulva (vulgar). Să fie satul lașilor sau satul cu mai multe femei? Judecați singuri! Să aibă ceva cu „mica săsoaică”?
Micăsasa, cu Google Earth Pro
Miercurea Sibiului, în trecut Mercurea, Mercurea Sibiului (în dialectul săsesc Reismuert, în germană Reussmarkt – Piața Reuss, Reußmarkt, Reissmarkt, în maghiară Szerdahely – Locul de Miercuri, Szászszerdahely) este un oraș în județul Sibiu. Reußmarkt a fost înființată în a doua jumătate a secolului al XII-lea de către coloniștii transilvăneni și sași . În 1290, locul este menționat pentru prima oară ca Ruhcmark . În 1330, erau deja aici 90 de familii (aproximativ 450 de persoane). Populația era alcătuită în principal din agricultori, meseriași, care erau organizați în cinci bresle diferite. În 1349, a fost menționat pentru prima dată președintele Reußmarkt. În 1488 existau aici 43 de familii. Se poate presupune că Reußmarkt a fost puternic lovit de invazia turcă din secolul al XV-lea, iar în 1658 a fost din nou devastat și ars de turci. În 1704, târgul a fost jefuit de sârbii din armata imperială. În jurul anului 1713 orașul număra 68 de familii. În timpul revoluției ungare din 1848, Reußmarkt a fost asediat. Așadar, se parec că târgul avea loc miercuri și de aici numele. Pentru Reussmarkt e clar că e piața Reuss. Chiar și pe reuss îl putem diseca. Se pare că vine de la olandeza de ev mediu ruese, rose, rese, de la vechile cuvinte olandeze *riso, *risi, de la proto-germanicul *risiz („uriaș”), și de la vechiul cuvânt norvegian risi („uriaș”). Să fi însemnat „Piața Mare” sau, alternativ, Piața Reuss?
Miercurea Sibiului, cu Google Street View
Mighindoala (în dialectul săsesc Ängenduel, Mon'enduel, în germană Engental, Engeltal, Ingental, în maghiară Ingodály) este un sat în comuna Șeica Mare din județul Sibiu. În anul 1975 satul avea peste 50 de case. În urma plecării sașilor și a unor alunecări de teren localitatea s-a depopulat. În anul 2004 mai erau doar 4 locuitori permanenți și aproximativ doar 10 clădiri încă în picioare. Printre ele se afla și biserica evanghelică. Biserica greco-catolică nu mai avea acoperiș și era năpădită de vegetație. Numele său a fost menționat pentru prima dată în 1394, ca Engodal. Engentine în limba germană este o vale (thal) îngustă. Numele românesc derivă din denumirea germană. Numele sale ulterioare sunt Indagal (1467), Ingodal (1518), Ingodály (1760-62), Mergendi (1826). În 1876 a fost anexată comunei Nagyküküllő (Târnava Mare, Große Kokel). În 1850, din cei 225 locuitori 123 erau români, 85 germani, 10 țigani și 7 maghiari,; 133 erau greco-catolici, 85 evanghelici și 7 romano-catolici. În 2002, erau doar doi oameni ortodocși de naționalitate română. Să nu mă loviți în plex, că n-o să-l găsiți în DEX!
Mihăileni (denumiri alternative în română Șaldorf, Șoale, în germană Schaldorf – satul Schal – eșarfă, Schalendorf, în maghiară Sálfalva – satul șal, eșarfă) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu. Prima mențiune scrisă a fost făcută în 1382, ca Saltorph. Alte variante de nume sunt Saldorf (1390), Saldorph (1415). Numele ar putea însemna „rezidenți săraci”. În 1414 a fost menționată biserica dedicată Sf. Orsolya. După secolul al XV-lea, locuitorii săi erau ortodocși. În 1850, din 487 locuitori, 466 erau români, 9 maghiari și 12 romi. În 2002, în comună erau 1.062 de locuitori. În 2011 erau 1.036 locuitori, români (71,62%), romi (23,46%), germani (2,12%) și cu apartenența etnică necunoscută (2,51%). Confesional, sunt ortodocși (89,29%), creștini după evanghelie (2,61%), penticostali (1,83%), luterani de confesiune augustană (1,83%), greco-catolici (1,06%) și cu apartenența confesională necunoscută (2,51%). Și pentru toate cuvintele terminate în dorf (*dorf), lămurim semnificația. Semnifică „sat!. Vine de la satul german din evul mediu →gmh, satul german din antichitate →goh, de acum *þurpa- → gem, indo-european *tręb- →ine, semnificând „construcții grupate, clădiri, locuințe"; cuvântul este evidențiat încă din secolul al VIII-lea. Cuvintele sinonime pentru „dorf” sunt oraș, sat, așezare, locuință, cătun. sașii l-au modificat uneori în „terf”, alteori în „tref” sau „derf”!
Mihăileni, cu Google Earth Pro
Moardăș, în trecut Mardeșu, Argheș (în dialectul săsesc Muardesch, Muerdesch, în germană Mardisch, în maghiară Mardos) este un sat în comuna Mihăileni din județul Sibiu. Prima sa mențiune scrisă este din 1373. Monografia pastorului satului din 1930 scria că satul ar fi fost întemeiat cu o sută de ani mai devreme. Alte variante de nume sunt Ardesch (1373), Argias (1414), Argyas (1415). În secolul al XIII-lea exista în sat o comunitate săsească puternică. Primul recensământ din 1516 arăta că existau 40 de țărani, 3 văduve, un păstor, un morar și un învățător. Se estimează că la începutul secolului al XVIII-lea erau aici 280 de sași și 70 de români și țigani (Kleine Chronik der Gemeinde Mardisch, în germană, mardisch.de., accesat: 26 ianuarie 2018). Conform recensământului din 1766, numărul adepților religiei arthuriene a fost de 202. Parohia ortodoxă românească a fost organizată în 1815. În 1870, în sat erau 154 de gospodării în 154 de case (să nu le pună Dragnea și Olguța impozit pe gospodărie). La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, mai multe familii au migrat în America. În 1930, din 628 de locuitori ai satului 328 erau sași și 239 români. 80 de persoane din sat au luat parte la cel de- al doilea război mondial, iar o treime din ei nu s-a întors acasă. În ianuarie 1945, mulți rezidenți sași au fost deportați în Uniunea Sovietică. În 1977, din 314 locuitori, 153 erau germani, iar în 2002 populația germană a dispărut complet. Cuvântul vechi „dish” însemna tavă, dar și masă, câmpie, devenit între timp „tish”, care pare provenit din cuvântul latin „discus” sau din cuvântul grec „diskos”, împrumutat de vechii germani ca „dish”. Așadar, cu terminația dish (sufix) se pot forma nume precum Mardish. Cuvântul românesc e asemănător ca pronunție cu oiconimul săsesc. Este sumar în DEX!
Mohu (în dialectul săsesc Moichen, Moiχen, în germană Moichen, Maichen, în maghiară Móh, Moha) este un sat în comuna Șelimbăr din județul Sibiu. Între 1339 și 1876 Mohu aparținea de scaunul săsesc Sibelius (Stuhl Hermannstadt, Scaunul Sibiu). Numele a fost menționat pentru prima dată în 1494 ca Mai (Maj). Alte variante ale numelui erau Moy în 1495, Maychen în 1497, Maychenn în 1506, Moh în 1733, Moor în 1760-1762, Moichen în 1805, Moor în 1808, Machen ~ Moichen, Mohe, în 1861, Moha, Moichen, Moh, Móh în 1913. În 1910, din 1.025 locuitori, 1.007 erau români și 16 maghiari. Dintre ei, 1.000 erau ortodocși și 10 eau romano-catolici. În proto-semitic exista *mah-, care poate fi și sufix sau prefix, cu semnificația de „apă”. Nu există în DEX!
Moșna, alte denumiri: Meșindorf sau Mojna (în dialectul săsesc Meschn, Maešn, în germană Meschen, Moschen, în maghiară Muzsna, Szászmuzsna sau Muzsna) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu. Are origine slavă, Mužina (мужчина) - bărbatul. Este menționat prima dată în 1283, ca Musna. În secolul al XIV-lea se construiește o bazilică gotică trinavată, cu Hramul „Sf. Maria". Între 1396 și 1520, 21 de învățăcei au studiat la universitatea vieneză. Aici se află o biserică (azi evanghelică) zidită în anii 1480-1486, în stil gotic, înconjurată de ziduri, străjuite cu turnuri de apărare (sec. 18) și o biserică ortodoxă (1841) - sursa: DE (1993-2009). În 1850, din 1.623 locuitori, 1.012 erau germani, 454 români și 155 țigani; confesional, 1.012 erau evanghelici, 497 ortodocși și 112 greco-catolici. În 2002, din 2.326 locuitori, 1.667 erau români, 523 țigani, 71 germani și 64 maghiari; 1.996 erau ortodocși, 116 evanghelici, 60 luterani, 56 penticostali și 36 reformați.
Motiș, numit în vechime și Motișdorf, Motișul sau Mortesdorf – satul Morte (în maghiară Martontelke, Mártontelke, în dialectul săsesc Mortesderf, Motesdref, în germană Märtesdorf – satul Marta, Mertesdorf, Mortesdorf) este un sat în comuna Valea Viilor din județul Sibiu. În 1319 era menționat ca Villa Mortoni, apoi în 1491, ca Marthonthelke . Era un sat ce aparținea de districtul Alb, ulterior fiind populat de sași. În 1766, secția luterană saxonă de aici consemna că sunt 242 bărbați și 266 femei, dar nu specifica numărul românilor, scriind că existau familii de români. Biserica greco-catolică a românilor a fost înființată în 1828 de la Mihăileni (Saldordorf). În 1850, din 747 de locuitori, 603 erau sași, 104 români și 36 țigani; confesional, 599 erau evanghelici și 140 greco-catolici. În 2002, din 582 locuitori, 546 erau români și 32 maghiari (sașii dispăruseră); 499 erau ortodocși, 33 evanghelici, 18 calviniști, 17 romano-catolici și 8 baptiști. În DEX nu există!
Movile, fost Hondrubechi, (în dialectul săsesc Hanjdertbächeln, Hangderbäχeln, în germană Hundertbüchlen – Suta de movile ale lui Büchel, Hundertbücheln, în maghiară Százhalom – O sută de movile) este un sat în comuna Iacobeni din județul Sibiu. Numele german, maghiar și român au același înțeles, cuvântul cheie fiind „movila" (halmul) lui Büchel. Numele istorice succesive sunt: Hundertpuch (1355), Zazhalm (1368), Hundertbüchel (1374), Hundirtbucheln (1384), Zazhalom (1601). Numele său român în 1750 era, nu vă mirați, Honduras! Populația satului a variat între șapte și opt sute de locuitori între anii 1850 și 1956 și apoi a scăzut la jumătate prin emigrarea sașilor până la sfârșitul secolului al XX-lea. În 1850, din 810 locuitori, 500 erau sași, 238 români și 71 țigani; 500 erau evanghelici și 309 greco-catolici (în loc de greco-catolici, din 1857 găsim constant ortodocși). În 2002, 310 dintre cei 335 de locuitori ai săi eraua români, 21 țigani și patru germani; 331 erau ortodocși și 4 luterani (161 se declaraseră a fi țigani în 1992). În DEX nu există.
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
nitu.constantin@yahoo.com
-->
Comentarii