Călătorii geodezice, oiconime din județul Sibiu (VIII-8)
Oiconime din județul Sibiu, unde s-au stabilit cei mai mulți sași
Moto: „Propagandistul
La Sorbona când se pune
Franţuzeşte să vorbească,
Tot franţuzu-n sine-şi spune:
Dulce-i limba românească!”
epigramă de Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai... (1931)
Prislop este un sat de țigani din comuna Rășinari din județul Sibiu. Aproximativ 250 de persoane locuiesc în Prislop. PRISLÓP, prisloape, s. n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. – Et. nec. Dar poate fi și prislóp (prislopi), s. m. – Rariște, luminiș, poiană. Slavonă prĕslopŭ (Candrea). sursa: DEX '09 (2009).
Prod, fost și Prud (în dialectul săsesc Prudn, în germană Pruden – mironosiță, Proden, în maghiară Prod, Pród) este un sat în comuna Hoghilag din județul Sibiu. Biserica ridicată pe la sfârșitul secolului al XV-lea era o construcție în stil gotic, fără turn și cu un zid fortificat. În anul 1902, biserica veche a fost demolată și, pe același loc, a fost ridicată în anul 1904 actuala biserică, în care se păstrează o biblie pe coperta căreia este scrisă următoarea mențiune (în limba germană): „Prin această comună au trecut armatele lui Mihai Viteazul – 1590.” În 1348 o diplomă îl menționa ca Prod. Fondatorii așezării au fost sasii transilvăneni care au adoptat religia luterană. În 1910, din 588 locuitori, 470 erau sași, 39 români, 75 țigani și 4 maghiari. În 2002, din 274 rezidenți, 265 erau români, 5 maghiari și 4 germani. Dacă ne uităm în dicționare constatăm că PROD cf. sl. прoдaти, gr. προδιδω „a vinde”, termen luat ca prenume de exorcism. 1. Prod b., olt., 1661 (Sur VI); -ulești s. (17 B I 301); -uleasa s. 2. Prode birar (17 B I 170); -a din Ogretin (16 B V 88); -a 1540 (Sd XXI; Giur 281; Cat; AO; XVI 363, XVIII 149). 3. Proda log. (Gorj). 4. Prodan (Dm; Hur 323; 16 B II 15); -i s. < sl.-blg. прoдaн „vîndut”; Prodănțești s.; -escul (Ștef). 5. Prădan (Drăg). 6. Prodana f. (16 B IV 118; 17 B I 342; P4). 7. Prodil/ă (16 B IV 65) etc.; -ești s. (16 B I 187); Prodălești s. (Cat). sursa: Onomastic (1963).
Racovița (în maghiară Oltrákovica, colocvial Rákovica, în germană Rakovitza, în dialectul săsesc Rakevets, în poloneză Rakowice) este o comună în județul Sibiu. Prima atestare documentară a satului a fost descoperită într-un act de danie al voievodului Ioan de Hunedoara din 22 mai 1443. Satul este menționat pentru prima dată în în 8 iulie 1647, într-un act bisericesc prin care Gheorghe Rákóczi I îl numea pe popa Ion din Țichindeal protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care s-a numărat și Racovița. Bogata istorie a satului este legată în principal de înființarea graniței militare transilvănene de către împărăteasa imperiului Maria Terezia în 1765, Racovița făcând parte din Compania a VII-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat. Începând încă din 1698, înainte de militarizarea completă a satului, Racovița, ca de altfel toate localitățile aparținătoare regimentului orlățean, s-a confruntat cu o serie de conflicte interconfesionale petrecute la jumătatea secolului al XVIII-lea împotriva procesului de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba-Iulia cu Biserica Catolică a Romei. Denumirea localității Racovița derivă de la substantivul slav „racov”, cu înțelesul de „rac, apă, pârâu cu raci” sau constituie un diminutiv al toponimului „Racova” de aceeași sorginte. Pentru etimologia slavă a așezării, mai subscriu și alți autori, cum ar fi: W. Scheiner, G. Kisch, Emil Petrovici precum și istoricii C. C. Giurescu și D. C. Giurescu. După alte studii, se susține că toponimul „Racova” este de formație româneasca, dar ținând cont de faptul că primele două sigilii (ștampile) cunoscute ale Racoviței datând din 1850 au ca siglă imaginea unui rac, opinia specialiștilor se pare că primează.
Racovița pe imaginea satelitară
Rășinari, colocvial Rășinar, (în germană Städterdorf, Städerdorf, în maghiară Resinár, în latină Ressinarium), locul nașterii lui Octavian Goga și al lui Emil Cioran (dar și al lui Ioan Ilcușu, colonel în armata austro-ungară, apoi general în armata regală română, între 1939 și 1940 ministru al apărării din România), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu. Oiconimul provine de la rasinari, culegători de rășină, „rasinari" pickers sau „pitchers". Prima mențiune datează din 1488, cu numele Roschanad, Ruschaner și Ressinarium. În 1496 era Raschoney, în 1572 Ressonar, în 1698 Rosinar, iar din 1738 Rășinari. În 1204 a existat o așezare săsească numită Ruetel, în sau în jurul satului actual. În anul 1738 bătrânii satului au fost ascultați în procesul cu orașul liber regesc Sibiu, ocazie cu care a fost consemnat faptul că întemeitorii așezării ar fi fost „Mustață și Coman Roșca", cei care „și-au durat locuință pe locul unde e astăzi Fântâna Roșcâ [sic], în mijlocul satului". Numele celor doi întemeietori legendari fac trimitere la prezența pecenegilor în această zonă, prezență atestată până în zilele noastre în denumirea Dealului Beșineului (Dealul Peceneagului, Dealul Cumanului), situat deasupra comunei, fiind posibil ca însăși denumirea localității să fie derivată prin rotacizare de la numele medieval al pecenegilor (Besii, Bisseni). În 1488, 53 dintre cei 62 de capi de familie erau țărani liberi. Potrivit lui Ignác Acsády, în anul 1721, cu 668 de gospodării, a fost a șasea așezare transilvăneană cea mai populată, în zona Mediaș, Târgu Mureș și Turda. Și mai aflăm noi din dicționare că: Rășinari, com. suburbană a municipiului Sibiu, unde se află bis. cu hramul Cuvioasa Paraschiva, ctitorie, după tradiție, a lui Radu I (1383). Construcția actuală, datând din 1752, păstrează frumoase picturi murale în interior și pe fațade, executate de Ion Grigorovici, caracteristice prin introducerea în scenele religioase a unor personaje în port popular local (de ex. în „Nașterea lui Iisus”) - sursa: D.Religios (1994). În 1850, din 4.908 locuitori, 4.774 erau români și 122 țigani; 4.820 erau ortodocși și 75 greco-catolici. În 1900, din 5.412 locuitori, 5.362 erau români și 29 germani; 4.952 erau ortodocși și 419 greco-catolici; 47% din populație putea citi și 1% vorbea în limba maghiară. În 1930, din 5.281 locuitori, 5.229 erau români, 32 țigani, 13 germani, 4 maghiari ș.a. Confesional, 4.798 erau ortodocși, 454 greco-catolici, 11 romano-catolici, 7 luterani, 7 baptiști, 4 reformați ș.a. În 2002, din 5.286 locuitori, 5.237 erau români și 41 țigani; 5.210 erau ortodocși.
Biserica Ortodoxă din Rășinari
Rășinari pe imaginea satelitară
Răvășel, mai demult Răvășăl, Revășel, Rovășel (în dialectul săsesc Ruesch, Rueš, Rosch, în germană Rosch, Rovasch, Rowas, Rawasd, în maghiară Rovás – vergea cu bile a unui abac!) este un sat în comuna Mihăileni din județul Sibiu. Numele de Rovio a fost menționat prima dată în 1302 pe o diplomă VL recte. Variantele de nume ulterioare sunt: în 1362 Rawas, în 1394 p. Rowas, în 1397 Rauas, în 1400 Ravas, în 1428 Rawasd, în 1733 Ravasel, în 1750 Revesel, în 1760-1762 Rovas, în 1808 Rovas, Raweschd, Revasel, în 1861 Rós, Revesel, în 1888 Rovas (Rosch, Rovasell), în 1913 Rovas. În 1910, din 463 locuitori, 3 erau maghiari, 205 germani și 275 români. Din aceștia, 259 erau greco-catolici, 208 evanghelici și 11 ortodocși. S-ar crede că este diminutivul lui răvaș (bilețel), dar poate veni și de la împrăștierea oilor toamna (răvășitul oilor), la sfârșitul anului pastoral.
Râu Sadului (în germană Kalibaschen, în maghiară Riuszád) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu (satul Beberani). Celelalte sate sunt Ciupari, Măilați, Fundul Râului, Sădurel, Dudaș, Gâtu Berbecului, Bătrâna și Rozdești, situate de-a lungul drumului principal de lângă râul Sad. Primii locuitori au venit în jurul anului 1726 sau cel mai târziu în 1750 din comuna Rășinari și s-au așezat pe valea râului Sadu, ca urmare a condițiilor grele de trai. Până în anul 1892, Rîu Sadului aparținea de comuna Rășinari și forma un cătun al acesteia. Primii locuitori care au venit din comuna Rășinari și care s-au așezat pe valea râului Sadu se numeau:Ciupar, Bebera, Maelat și Fleschin iar numele lor îl poartă și astăzi cele patru cătune din care este alcătuită comuna Rîu Sadului - Ciupari, Beberani, Mailați și Fleschinești sau Fundu Rîului. În 1850, din 665 locuitori ai comunei, 644 erau români și 21 țigani; 538 erau ortodocși și 97 greco-catolici. În 2002, din 636 locuitori, 635 erau români; 624 erau ortodocși. Acum comuna este locuită de populaţie în totalitate românească. Originea românească e destul de clară. Dar ar fi prea simplu să explicăm denumirea râului, Sad, prin „trist”! Ne încurcăm și mai mult, deoarece există și cuvântul german sad, cu origine din vechiul cuvânt englez „sæd" – sătul de mâncare, de luptă, din proto-Germanic *sathaz (sursa vechiului cuvânt norvegian „saðr”, a cuvântului olandez din evul mediu „sat”, a cuvântului olandez „zad”, al vechiului cuvânt german „sat”, a cuvântului german „satt”, a cuvântului gotic „saþs ” - sătul), si proto-indo-europeanul (PIE) „*seto-”, de la rădăcina „*sa-” – „a satisface”. Așa că de la „trist” la „sătul” e cale lungă!
Râu Sadului cu Google Earth Pro
Retiș, mai demult Retișdorf, Reteșdorf, Retișul, Râtu (în dialectul săsesc Rittersdorf, Reteschdorf, în germană Retersdorf, în maghiară Reten) este un sat în comuna Brădeni din județul Sibiu. Anul primei atestări documentare este 1353, dar după istoricul maghiar Giorffi Gyorgy, în 1206 se construise „Villa Militum - Locul Războinicilor" din descrierea frontierei din Walldorf, ulterior doar „Felix Locus" (Selig Stadt), adică „loc fericit". Gustav Kisch (1905) și Walther Scheiner (1926) atribuie ca denumire a localității sintagma „Satul lui Rether" și consideră că este legat de un anumit nume de familie. Variantele ulterioare ale numelui sunt: Réthen în 1648, Réten în 1733, Retrosseur în 1750, Rettisdorf în 1760-1762, Réten h. în 1808, Retersdorf g., Ritt cu Retisdorf în 1861, Restesdorf, Redisdorf, Reteschdorf, Retisdorf în 1862-1888, Réten în 1913. În 1490, Miklós Retheni și Mihály au fost menționați ca fiind proprietari aici. În 1910, din 933 de locuitori, 740 erau români, 180 germani și 12 maghiari,. Din aceștia, 740 erau ortodocși, 176 evanghelici și 9 unitarieni.
Richiș (mai demult Richișul, Richișdorf, Râchișdorf, Rechișdorf, Răchișdorf; în dialectul săsesc Rechesdref, Reχestref, în germană Reichesdorf - Satul bogat, Reichersdorf, în maghiară Riomfalva – Satul Riom), este un sat în comuna Biertan din județul Sibiu. Potrivit lui Lajos Kiss, prefixul Riom e derivat din numele german Richwin. Tradiția sașilor locali era totuși legată de cuvântul „barză (stârc)”, Reiher, iar această pasăre era pe sigiliu. Prima dată e menționat în 1283, ca Villa Rihini, apoi în 1289 ca Villa Richoinii, în 1359 ca Villa Richini, în 1393 ca Villa Rychuyni, în 1429 ca Villa Riquini, în 1492 ca Rychenfalwa, în 1520 ca Richinium, în 1532 ca Rychesdorf, în 1733 ca Rekisdorff, în 1760-62 ca Reichersdorf. În 1850, din 1.205 locuitori 910 erau germani, 213 români și 76 țigani; 914 erau evanghelici și 289 ortodocși. În 2002, din 792 locuitori, 563 erau români, 145 țigani, 63 maghiari și 21 germani; 691 erau ortodocși, 56 reformați și 15 evanghelici.
Roandola, mai demult Roandala, Roandela, Rudeiu (în germană Rennenthal – Valea Rennen sau Valea Cursă sau „Valea Aspră" Rennthal, Rondeln, Rauthal,, în maghiară Rudály) este un sat în comuna Laslea din județul Sibiu. Numele a fost menționat prima dată în 1322 ca Rundal. Alte versiuni ale numelui său sunt: în 1340 Ruental, în 1345 v. Rundal, în 1349: p. Rundal, între 1760-1762 Radully, în 1805 Rundal, în 1808 Rudály h., Rennthal g., Rudol, Rudolf, în 1861 Rudály (Rauthal), în 1888 Rudei și în 1913 Rudolf. În 1910, din cei 604 locuitori, 435 erau germani, 100 români, 65 țigani. și 3 maghiari, Din aceștia, 435 erau evanghelici și 165 ortodocși. În DEX nu există!
Rod este un sat în comuna Tilișca din județul Sibiu. A fost înființat în secolul al XV-lea de către oamenii ce locuiau în satele ce la ora actuală poartă denumirile Apoldul de Jos și Apoldul de Sus. Datează din 1419 când a fost menționat ca parte a unei dispute de teren. Existau atunci 19 familii de români, sașii neagreind condițiile și părăsind locul repede. In urma expansiunii colonialiste a sașilor în Transilvania, localnicii români au fost izgoniți spre zonele muntoase și așa s-a format zona de sate și comune care astăzi se numește Mărginimea Sibiului. Localitatea este atestată documentar în 1488, dar cu origini mult mai îndepărtate, a fost una a oamenilor liberi, pământ crăiesc în vremea primilor regi maghiari. În 1532 erau 25 de țărani, iar în 1733 avea 137 de familii de români. În prezent sunt circa 500 locuitori și 430 de case. În trecut, în perioada de înflorire avea aproape 2.000 de locuitori. Populația este numai de etnie română. Religia este ortodoxă; biserica este construită în anul 1712, în locul vechii biserici săsești. Și, pentru meticuloși, mai aflăm că: ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceață de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roádă s. f.] – Din sl. rodŭ - sursa: DEX '98 (1998).
Romanești, mai demult Colibe, este un sat în comuna Blăjel din județul Sibiu.
Roșia, mai demult Roșia Săsească (în dialectul săsesc Ritbärch, Rîtberχ, Ridebarχ, în germană Rothberg – Muntele Roth, Muntele Roșu, în maghiară Veresmart), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu. Prima atestare documentară datează din anul 1327, ca de Ruffo Monte. Alte variante sunt: Weryzmorth (1337), Veresmort (1413), Ecczel (1365), Heczeldorf (1548). În secolul al XIII-lea a fost construită actuala biserică luterană, ca bazilică romanică. În 1850, din 3.876 locuitori, 1.982 erau români, 43 maghiari, 1.206 germani și 642 țigani . În 1992, din 4.700 locuitori, 4.437 erau români, 5 maghiari, 166 germani și 92 țigani. Îl putem analiza și pe Roth. Roth este: un nume de origine engleză, germană sau evreiască. Există șapte teorii, dar noi ne oprim numai la unele apropiate de toponimie: este numele etnic al unui anglo-saxon, derivat din „rot” - putregai (adică „roșu" în secolul al VII-lea), referindu-se la oamenii cu părul roșcat; denumirea topografică, derivată din „rod” - tijă (adică „lemn"), care face referire la un locuitor într-un astfel de loc; derivat de la hroth (din cuvântul proto-germanic „hrod” pentru „faimă"); numele local al refugiaților din ashkenazi secolul al XVIII-lea în Germania; din culoarea roșie a lutului, ca în ceramică (în germană). Alegeți!
Roșia, cu Google Earth Pro
Rusciori, colocvial Rușcior, (în dialectul săsesc Reissdirfchen, Reisdierfkn, Reesdirfkn, în germană Reussdörfchen – cătunul Reuss, Reussdörfchel, Reisdorf, Reußdörflein, în maghiară Oroszcsűr – Hambarul Rusesc; Rosszcsűr) este un sat în comuna Șura Mică din județul Sibiu. Satul a fost menționat pentru prima dată în 1380 ca vila Ruthenica. Satul a fost inițial construit de bulgarii Bogumils în jurul anului 1200. Populația bulgară a fost asimilată mai târziu, dar în secolul al XIX-lea era încă posibil să se arate urmele limbii slave. În 1657, Gyorgy Rákóczi al II-lea a prădat satul. În 1793, toate clădirile din sat au fost arse, cu excepția bisericii. În 1945, 54 de persoane au fost duse la muncă forțată în Uniunea Sovietică. În 1992, satul avea 302 români, 207 romi și 59 sași. Că bulgarii erau asimilați cu rușii...
Ruși (în dialectul săsesc Reissen, Reesn, în germană Reussen, Reyssen, în maghiară Rüsz) este un sat în comuna Slimnic din județul Sibiu. Satul medieval, apărut probabil înainte de invazia mongolă, se numea Nogrech (Nagyréc, 1263). În 1263 era un simplu sat, unde s-au stabilit sașii. Atât germanii, cât și românii îl numeau „cu ruși", adică slavi. Variantele istorice de nume sunt: Ruz (1424), Rewssen (1494), Russ (1733), Reisen (1805), Rüsz (1808). Până în 1424 a aparținut nobilimii Sibiului, mai târziu Sibiul a fost un oraș al iobagilor. După unguri, despre românii care s-au stabilit din munți, apare prima înregistrare din 1698. Dar noi nu eram prieteni cu munții? Curuții au fost nimiciți aici în 1703. În 1850, din cei 996 locuitori, 526 erau germani, 387 români și 83 țigani; 526 erau evanghelici și 470 ortodocși. În 2002, din 832 rezidenți, 815 s-au declarat români și 14 germani; 775 erau ortodocși, 41 penticostali și 13 evanghelici.
Sadu, mai demult Sad (în dialectul săsesc Tsôt, în germană Sodenbach – pârâul Soden, Zoodt, în maghiară Cód), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu. Aici s-a născut Ioan Inocențiu Micu-Klein, (1692-1768) - episcop greco-catolic. Denumirile românească și maghiară și sunt date după numele râului. Prima mențiune este Aquamzoth - Izvorul Apei (1335). Sadu și Cód derivă din vechiul cuvânt german Sod („izvor”). Numele istorice succesive sunt: Czot și Czel (1488), Sat (1503), Zatt (1506), Zadgya (1509), Czudak și Czod (1783), Sodis și Sodenbach – pârâul Soden (1790), Szadu și Saderbach (pârâul Sader). În 1713 existau 217 familii sau gospodării, cu 3.511 oi. La inițiativa lui Carl Wolff, în 1896 a fost construită prima hidrocentrală a Transilvaniei, urmată de o alta în 1906. În 1900, din 1.882 locuitori, 1.777 erau români, 70 țigani și 31 germani; 1.719 erau ortodocși, 123 greco-catolici, 25 luterani și 14 romano-catolici. În 2002, din 2.472 locuitori, 2.437 erau români; 2.445 erau ortodocși.
Sadu pe imaginea satelitară
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii