Călătorii geodezice – Spania, 1995, Catalonia (VII)
Catalonia – bombă europeană
Moto: „Un spaniol care n-a locuit în America nu ştie ce este Spania.” Federico Garcia Lorca
Așadar, am fost în Catalunya (în catalonă), Cataluña (în spaniolă) sau Catalonha (în occitană sau aramesă), regiune autonomă a Spaniei, cu parlament, guvern, drapel, stemă, constituție, limbă proprie - catalană și imn. Dar în 1995 nu am auzit că ar fi oarece probleme. Deși prietenii mei Miguel era catalan, iar colega sa Laura din Țara Bascilor, adică „bască” (aflând astea când am vorbit despre toponimia occitană și cea catalană), la referendumul din 2017 nu s-au prezentat!
Catalonia în Spania
Are o suprafață de 1.895 km² (pe locul 6 între regiunile din Spania), cu capitala la Barcelona, de care am scris. La recensământul din 2016 populația era de 7.522.596 locuitori, cu densitatea de 234 loc/km patrat. Limbile oficiale sunt spaniolă, catalană și occitană, limbi de care am scris și la toponimie (click AICI).
Spania – panoramă din fotografii din satelit
Fiind o comunitate autonomă a Spaniei, e condusă de Generalitat de Catalunya, cu un președinte, acum Carles Puigdemont (JxSí), de un parlament. PIB (nominal) în 2015 a fost de 204.666 milioane € (locul 1 în cadrul Spaniei), cu 27.663 € pe cap de locuitor (locul 4 în cadrul Spaniei).
Constituie nucleul original și cel mai important și mai extins teritoriu al limbii și culturii catalane. Spre deosebire de comunitatea autonomă Catalonia, există și Catalonia istorică, mai extinsă ca suprafață, care, pe lângă regiunea autonomă Catalonia, include Catalonia de Nord (în catalană Catalunya Nord), o provincie a Franței din 1659, provincia vecină Valencia (în catalană València), Insulele Baleare (în catalană Illes Balears), Andorra și o zonă adiacentă din Aragon (Franja de Ponent).
Clădirea parlamentului catalan
Toate aceste zone sunt asociate cu istoria poporului catalan și cu răspândirea limbii catalane. Întreaga regiune istorică amintită este cunoscută sub numele de Țările Catalane (în catalană Països Catalans). Termenul Catalonia este, oricum, câteodată aplicat de catalani, mai ales de cercurile naționaliste, pentru întreaga regiune istorică vorbitoare de catalană.
Guvernul catalan din 2016 (Carles Puigdemont – „deal de sub munte” – în catalană, președinte al „Generalitat de Catalunya” în rândul de jos în centru)
Așadar, băiatul cu breton din centru este Carles Puigdemont i Casamajó (n. 1962, în Amer, Spania), jurnalist și politician, actual președinte ales al Generalitat de Catalunya (prim-ministru al guvernului). La 10 ianuarie 2016 a fost ales președinte de către parlamentul catalan în urma acordului realizat cu o zi înainte cu Junts pel Sí (Împreună pentru Da), în schimbul garanției stabilității parlamentare și guvernamentale. Înainte de a deveni președinte, a fost jurnalist, activist politic, primar al Gironei, deputat în parlamentul Cataloniei și președinte al Asociației Municipiilor pentru Independență.
Dacă văzurăm că Puigdemont înseamnă „dealul de sub munte”(puig de mont), Casamajó înseamnă „casă mare” (casa majó)! Și domnia sa știe bine românește, că e însurat cu fosta jurnalistă Marcela Topor, născută în 1976 în Vaslui, care pledează pentru separarea acestei regiuni autonome de Spania. Prima doamnă Marcela este numită de presa catalană ,,Regină Independenței", deși Catalonia se vrea republică.
Carles Puigdemont i Casamajó
Sunt impreună din 1998, s-au căsătorit în România, cu nuntă în rit ortodox. Au împreună două fetițe. S-au cunoscut, toporul și dealul, pe când Marcela era studentă a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza" si juca în trupa Teatrului Ludic de la Iași. A absolvit Liceul „Mihail Kogalniceanu" din Vaslui în anul 1994. Foștii colegi si profesori și-o amintesc drept o elevă discreta, silitoare și pasionată de limbi straine. A fost admisă la fcultate la profilul engleză-franceză a doua pe listă. Cochetând cu teatrul, făcând parte din trupa de amatori a Teatrului Ludic, cu care a străbătut lumea, în 1996, pe când era în anul al doilea de facultate, avea să-l cunoascăă pe Carles Puigdemont.
Marcela Topor, prima doamnă a Cataloniei
Palatul administrației catalane (Generalitat de Catalunya), sediu al guvernului și al președinției, Barcelona
Din punct de vedere administrativ Catalonia este divizată în patru provincii - Barcelona, Girona, Lleida și Tarragona, divizate in districte sau raioane („comarques”).
Nu strică puțină toponimie. Numele Catalunya (Catalonia) a început să fie folosit la sfârșitul secolului al XI-lea pentru patria catalanilor (Cathalanenses), utilizat probabil ca o referință teritorială la grupul de domenii din Gothia și Hispania, stăpânite de contele de Barcelona și rudele sale. Originea numelui Catalunya face obiectul unor diverse interpretări, din cauza lipsei de dovezi sau izvoare, dar vom reveni.
La coasta Mării Mediterane, Catalonia a devenit baza forțelor maritime regale, care extinde puterea Coroanei aragoneze în est, Barcelona devenind un oraș puternic și bogat.
Geografie
Moto: „În Spania sinuciderea este rău văzută. La urma urmei, este un exerciţiu de autodeterminare.” Hasier Agirre, traducere de Valeriu Butulescu
Relieful e divers, cu munți, dealuri și câmpii, râuri și lacuri, cu terenuri de excepție, plaje, așa cum se vede și din harta geomorfologică. Nu insistăm asupra geografiei fizice, că doar am postat despre Spania și oricine se poate documenta foarte bine pe web și în biblioteci.
Catalonia, harta geomorfologică
Clima din Catalonia este foarte diversă. Coasta din Tarragona (e și numele unui vin pe care l-am degustat), Barcelona și Girona au un climat mediteranean, partea interioară (inclusiv provincia Lleida și partea interioară a Barcelonei) are un climat continental mediteranian, iar Munții Pirinei au un climat alpin.
Ca și celelalte comunități autonome ale Spaniei, regiunea deține, pe lângă Generalitat de Catalunya, propria poliție civilă locală. Garda Civilă și Poliția Națională (Policia Nacional) se află sub conducerea guvernului central spaniol. Și vor fi unele împotriva altora la 1 octombrie 2017, în ziua referendumului de independență.
Spre deosebire de comunitățile autonome Navarra și Țara Bascilor, Catalonia nu are un sistem fiscal independent de guvernul spaniol central. În ultimii ani, ca și în restul Spaniei, viața politică a Cataloniei a fost zguduită de scandaluri de corupție la nivel înalt. Din cauza datoriei publice, agenția Standard & Poor's a retrogradat ratingul Cataloniei la B+.
Așadar, Catalonia constă din patru provincii (Barcelona, Girona, Lleida și Tarragona), create de către Javier de Burgos prin decretul regal de la 30 noiembrie 1833. Provinciile sunt divizate in 42 „comarques" (districte sau raioane). Toate districtele se împart în 948 de municipalități, orașe și comune.
Drapelul Cataloniei, numit Senyera, se bazează pe emblema heraldică a conților din Barcelona și stema Coroanei de Aragon, care este format din patru dungi roșii pe un fond auriu. Acesta a fost un simbol oficial, conform Statutului Cataloniei din 1932.
Drapelul Cataloniei
Ziua Națională a Cataloniei este pe al 11 septembrie, și este numită în mod obișnuit La Diada („ziua” în catalană). Ea comemorează asediul Barcelonei din 1714, înfrângerea din timpul războiului de succesiune spaniol. Els Segadors (secerătorii) este imnul național catalan, prin legea din 25 februarie 1993. A fost scris în forma sa actuală de Emili Guanyavents în 1899.
Limba catalană
Moto: „Vorbesc spaniola cu Dumnezeu, italiana cu femeile, franceza cu bărbaţii şi germana cu câinele meu.” Carol Quintul
Limba catalană (català, pronunțat kətəla) este limbă romanică derivată din latina vulgară și numită după principatul Cataloniei medievale. Este limba națională și unică oficială a Andorrei și limba oficială a comunităților autonome spaniole din Catalonia , Insulele Baleare și Valencia (unde limba este cunoscută sub numele de valenciană). Are statutul semioficial într-o comunitate italiană din Alghero. Aceste teritorii sunt deseori numite țări catalane. Catalana a evoluat în evul mediu din latina vulgară în jurul Pirineilor de Est. În Spania din secolul al XIX-lea a avut loc o revigorare literară catalană.
Locul unde se vorbește limba catalană (Països Catalans)
Revenind la toponimie, cuvântul Catalunya derivă din Gathia Launia, în latină, Gathia derivând din numele Gothia sau Gauthia („Țara Goților"), deoarece catalanii ar fi din Gothia, de la care sunt derivate teoretic Gothland, Gothlandia, Gothalania, apoi, se zice, Catalonia. Și uite-așa, tot la goți ajungem!
În limba engleză, termenul referitor la o persoană catalană apare pentru prima dată la mijlocul secolului al XIV-lea - Catelaner, urmat în secolul al XV-lea de Catellain (din franceză). Se atestă numele limbii de prin 1652. Dar fragmentul lui Greuges de Guitard Isarn (aproximativ 1080-1095), este unul dintre cele mai vechi texte scrise aproape complet în catalană.
Coroana de Aragon în 1443 - regele Jaume el Conqueridor (în catalană; 1208-1276) și-a dictat cronicile autobiografice în catalană; teritoriul a ce se numea atunci Țări Catalane (Catalan Countries)
Limbile romanice - diagrama comparativă pe baza unor criterii structurale (Koryakov, 2001)
De la tranziția spaniolă la democrație (1975-1982), catalana a fost instituționalizată ca limbă oficială, în învățământ și în instituțiile publice din Catalonia, dar se folosește și limba spaniolă. Potrivit Institutului de Statistică din Catalonia, în 2013 limba catalană este a doua cea mai frecvent utilizată în Catalonia, după spaniolă: 7% din populație se autoidentifică drept vorbitori în mod egal de spaniolă și catalană, 36,4 % vorbitori de catalană și 47,5% vorbitori de spaniolă. Așa că la ultimul referendum au oparticipat, se pare, după cifre, mai mult vorbitorii de catalană! Dar sunt și limbi vorbite de emigranți, printre care și limba română (se zice că de vreo 600.000 de români, în frunte cu soția premierului, dar și de premier).
În 2003, aceleași studii au concluzionat că nu există preferințe lingvistice pentru autoidentificarea în rândul populației cu vârsta de peste 15 ani: 5% s-au autoidentificat cu ambele limbi, 44,3% cu catalană și 47,5 cu spaniolă. Pentru a promova utilizarea limbii catalane în Catalonia și în alte teritorii, Generalitat de Catalunya cheltuiește o parte din bugetul său anual.
În Andorra, catalana a fost întotdeauna singura limbă oficială. De la promulgarea Constituției din 1993, au fost aplicate mai multe politici favorabile limbii catalane, de exemlu în învățământul mediu.
Limba catalană are diferite grade de asemănare cu limbile subsumate sub titlul de limbi occidentale (vezi diferențele dintre limbile occitană, catalană și gallo-romană). Deși are asemănări cu italiana, sardiniana ocțita i spaniola, are unele deosebiri de limbile romanice iberice (spaniolă și portugheză) în pronunție, gramatică și în special în vocabular, arătând mai degrabă afinitatea cu occitana și într-o măsură mai mică cu limbile galo-romanice (franceza, franceza provensală și galo-italiana).
Potrivit etnologilor, similaritatea lexicală dintre limba catalană și alte limbi romanice este de 87% cu italiana, 85% cu portugheza și spaniola, 76% cu ladina (retică, rhețiană), 75% cu sardineza și 73% cu limba latină. Sunt necesare studii referitoare la stratul toponimic catalan din toponimia Spaniei. Lingviștii și geografii spanioli nu încurajează astfel de studii!
Limba occitană
Moto: „Să fii regizor de film în Spania e cam la fel cu a fi toreador în Japonia.” Pedro Almodovar
După cum am scris despre toponimia Franței (click AICI), mulțumesc colegului Jean Philip, de la IGN Paris, cu care am colaborat excelent în anul 1996, când am predat pe acolo cursul de sisteme informatice geografice, pentru documentele primite și pentru discuțiile avute, inclusiv la câte un pahar mic de Napoleon sau mai mare de Bordeaux. El mi-a vorbit pe larg despre stratul occitan din toponimia franceză.
Și fiindcă limba occitană e limbă oficială în Catalonia, vorbim și de limba occitană. Occitania este regiunea istorică din sudul Europei de vest unde se vorbește limba occitană. Acest spațiu cultural cuprinde aproximativ jumătatea sudică a Franței , precum și Andorra , Monaco și părți mai mici ale Italiei (Văile Occitane , Guardia Piemontese) și Spania (Valea Aranului).
Occitania a fost recunoscută ca un concept lingvistic și cultural încă din evul mediu, dar nu a fost niciodată o entitate juridică sau politică sub acest nume, deși teritoriul a fost unificat în vremurile romane ca cele Șapte Provincii (Septem Provinciæ) și în evul mediu timpuriu (Aquitanica sau Regatul Vizigot din Toulouse etc.).
Occitania
În prezent sunt aproximativ 200.000 - 800.000 de oameni din 16.000.000 care locuiesc în zonă vorbitori nativi sau profesioniști ai limbii occitane, deși limbile obișnuite vorbite în zonă sunt franceza, italiana, catalana și spaniola. Din 2006, limba occitană a devenit limbă oficială a Cataloniei.
Limba occitană este cunoscută de către vorbitorii săi nativi și sub numele de lenga d'òc (în franceză langue d'oc). Este tot o limbă romanică. Există controverse cu privire la unitatea limbii. Unii lingviști includ catalana în familia limbii occitane, fiind foarte apropiate.
Astăzi, cum am arătat, limba occitană este oficială în Catalonia, unde se vorbește un subdialect al limbii gascone cunoscută sub numele de aranesa din Val d'Aran (valea râului Aran). Limba ccitană este cea mai apropiată de catalană. Din septembrie 2010, parlamentul Cataloniei a considerat aranese occitană ca fiid limba oficial preferată în Val d'Aran.
În întreaga istorie, termenii limousin (lemosin), languedocien (lengadocian), gascon și mai târziu provençal (provençal, provençau sau Prouvençau) au fost folosiți ca sinonimi termenului occitan; în zilele noastre, „provençal" este înțeles mai ales ca dialectul occidental vorbit în Provence.
Spre deosebire de alte limbi romanice, precum franceza sau spaniola, nu există nici o limbă scrisă unică, numită „occitană", iar occitana nu are statut oficial în Franța (care nu acceptă „naționalități conlocuitoare”, ci doar cetățenia franceză!). Supraviețuirea pe termen lung a limbii occitane e îndoialnică. În conformitate cu Cartea Rosie UNESCO a limbilor pe cale de dispariție, patru dintre cele șase dialecte principale occitane (provensal, auvergnatic, limousin și languedocian) sunt considerate extrem de periclitate, în comparație cu celelalte două (gascon și vivaro-alpin). Spaniolii au puține studii asupra substratului occitan al toponimiei.
Toponimia Cataloniei (câteva exemple)
Noto: „Dacă maurii au civilizat Spania după ce au ocupat-o, mongolii au cucerit Rusia fără să-i aducă algebra.” Puşkin
În toponimia catalană numele entităților geografice aparțin diferitelor straturi corespunzătoare perioadelor istorice mari. Există toponime ale stratului iberic inconfundabile. Fără îndoială, un toponim reprezentativ este Lerida (Lleida prezintă evoluția ulterioară). Forma originală conținea o bază inițială cu etnia ce locuia aici, cu adaptarea numelui ca Ilerda de către romani (derivat din ilerdense gentilicio – etnia ilerdensă). Aceeași bază a apărut în numele cunoscutului oraș Iluro (astăzi Mataró, deja cu un toponim diferit, derivat dintr-un nume germanic de persoană).
Nu puține nume ale populațiilor catalane au o afiliere preromană. Acest substrat se manifestă într-o bună parte a toponimiei din nordul Aragonului și din Catalonia. Astfel, putem remarca toponime precum Sort, nume de oraș, care se presupune a fi vasc.
Un toponim catalan legat de episcopie este La Bisbal , nume repetat în diferite locuri, cum ar fi Bisbal de Ampurdăn (La Bisbal d'Empordà). Adjectivul bisbal (episcopal) este obișnuit în Catalonia pentru că aparține unor locuri care desemnează jurisdicția episcopală.
Revenind la locurile cu nume preromane, putem menționa oronimele Manresa, care aparține grupului indo-european preceltic (Minorisa < * Minur-isia), și Berga, a cărei identitate celtică este clară „înălțime, munte", localitate la margine de munte.
Și iată și probabil singurele toponime din peninsulă, ambele aparținând coloniilor antice grecești de pe coasta Gironei, Rosas (Cat Roses) amintește numele insulei Rhodos. Numele său antic a fost Rhoda (e), fiind atribuit comunității rhodienilor veniți aici. Oronimul Ampurias este capul municipiului Castelló de Ampurias (Cató Castelló de Empúries) și se referă la comunitatea masaliotă stabilită aici, al cărei nume ne dezvăluie activitatea comercială importantă, „Εμπορικό" - piață, centru comercial, cuvânt adaptat în limba latină ca Emporion - cultural emporium, la pl. Emporia, transformat în Ampurias. Așadar, nu prea am găsit un substrat catalan sau un subxtrat occitan, dar mai facem săpături!
Referendum privind independența în Catalonia sau atac asupra statului de drept?
Moto:
„A venit vremea de coasă.
Nu-s bătrâni şi nu-s nici juni
C-au plecat, cu toţi, de-acasă,
Tot prin Spania, la căpşuni.”
epigramă de Gheorghe Enăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Și uite-așa s-a ajuns la referendemul pentru independența Cataloniei, care a avut loc la îneput de octombrie 2017. Poliția și Garda Națională de la Madrid s-au deplasat în Catalonia să împidice referendumul. Au avut loc mișcări de protest, intervenții ale poliției naționale, confiscări de buletine de vot! Se spune că cel putin 884 de persoane au fost rănite, potrivit autorităților catalane, in urma confruntărilor cu poliția spaniolă, duminică 1 octombrie, în Barcelona și în alte localități din Catalonia.
„Bagi în urnă ce vrei și iese ce trebuie!”
Madridul a declarat ilegală consultarea populară. Cu toate astea, votarea a continuat, iar secțiile s-au inchis la ora 21.00, ora Romaniei. Potrivit rezultatelor preliminare oferite de guvernul regiunii, 90% din cei 2,26 milioane de catalani care au votat, s-au declarat în favoarea independenței (regiunea are 5,3 milioane de votanți, că la ei se știe precis, nu se bâlbâie ca la noi.
Oficialii au mai spus ca 770.000 de voturi au fost pierdute din cauza raidurilor poliției spaniole asupra sectiilor. Dar vorba lui Mușatescu, din Titanic vals: „bagi în urnă ce vrei și iese cine trebuie”! Aici „ce trebuie”!
Și agențiile străine, precum BBC, anunță că liderul catalan Carles Puigdemont a afirmat că regiunea și-a câștigat dreptul la independență și devine repubșică! Puigdemont a anunțat că în zilele următoare va transmite parlamentului rezultatele votului. Asta după ce premierul spaniol Mariano Rajoy a declarat, duminică seara, într-un discurs televizat, că în Catalonia nu a avut loc un referendum pentru independență, ci un atac la statul de drept.
,,In Catalonia, nu a avut loc astăzi niciun referendum", a spus premierul spaniol Mariano, multumind poliției spaniole pentru că a apărat legea și Uniunii Europene pentru sprijin. Oare care sprijin?
Pentru că, iată, încep să se vadă și efectele economuce. După cum arată Gazeta de Spania, Buletinul Oficial de stat (BOE), a publicat decretul lege regal aprobat de Cabinetul de la Madrid, care permite companiilor să își schimbe sediul social, fără a avea aprobarea adunării generale a acționarilor, care va facilita ieșirea companiilor din Catalonia.
Gazeta de Spania (https://www.gazetadespania.es/)
CaixaBank SA, cea mai mare bancă din regiune, a anunțat că își va muta baza în Valencia, în timp ce Banco Sabadell SA se mută la Alicante. Gas Natural Fenosa a aprobat schimbarea sediului de la Barcelona la Madrid. Fundația „Banca La Caixa” a fost de acord să transfere în Palma de Mallorca sediul social al acestei entități, precum și CriteriaCaixa.
Pentru bănci, acesta este un mod de a-și reasigura clienții îngrijorați de ceea ce se va întâmpla în cazul în care Catalonia devine republică, confirmând faptul că băncile vor rămâne în cadrul Uniunii Europene și sub tutela Băncii Centrale Europene. În timp ce legislația spaniolă are garanții împotriva multora dintre cele mai grave scenarii posibile pentru bănci, un nou regim juridic în cadrul unui stat catalan ipotetic ar fi necunoscut.
Companiile catalane sunt speriate de incertitudinea politică pe care un eventual stat independent l-ar impune. Curtea Constituțională a suspendat provizoriu plenul parlamentului catalan din cauza intenției presedintelui Puigdemont de a prezenta datele referendumului și pentru a citi actul independență, ceea ce ar constitui o încălcare a Constituției.
FMI avertizează despre riscurile implicate pentru economie în criza politică catalană. ”Noi credem că perspectivele actuale pentru Spania sunt pozitive. Dar, în cazul prelungirii tensiunilor politice din Catalonia, se poate pierde încrederea în investiții și consum“, a declarat economistul-șef al misiunii FMI în Spania.
În loc de concluzii
Noto: „Mandolină - Indispensabilă pentru a le seduce pe spaniole.” Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Odată ce yankeii au testat metodele de balcanizare și kosovizare în fosta Iugoslavie și, mai târziu în Serbia, le aplică acum în întreaga lume. Statele mari înseamnă mari și afaceri mari, stabilitate, economie, prosperitate, armată bine instruită și înzestrată, industrie de apărare, servicii de informații puternice, adică siguranță. Țările mici si slabe, balcanizate, înseamnă instabilitate, dependență, solicitarea de investiții de la multinaționale, chipurile participarea la globalizare, externalizarea profiturilor multinaționalelor, existența filialelor băncilor străine, așadar sărăcie, insecuritate si colaps economic.
Globaliștii nu doresc țări mari și puternice. Ei au nevoie de state marionete, mici, slabe, dependente. Aici s-a ajuns! Europa, ai închis ochii asupra Iugoslaviei, Serbiei, ba le-ai și bombardat, Libiei, Irakului, Siriei, acum vei înghiți propriul tău medicament din aceeași farnacie. Că ne amintin tactica propagandei cu 60.000 de morți la „revoluția” din decembrie 1989 din România, mai bine zis „îngrămădeala din decembrie”, declarația de la Budapesta din 1989, semnată și de abdicatul rege Mihai, evenimentele de la Târgu Mureș din martie 1990, când se dorea divizarea României.
Și da, turma de oi va urma sporovăiala goală cu sloganuri mărețe, gen libertate, independență, referendum din mândrie etc., indiferent de cine și de ce stă în spatele lor.
Așadar, acesta este modul în care se dorea să se acționeze în România, dar a început în fosta Iugoslavie. Și să punem la socoteală războiul din Irac, „revoluțiile” arabe din țările din nordul Africii și multe altele. Rezultatele sunt cunoscute. Totul a fost deja prevăzut și rezultatul este vizibil. Nimic nu s-a schimbat. Acelaș scenariu, aceiași stăpâni. Separatismul a devenit un lucru universal.
Medicamentele Occidentului au fost aruncate înapoi proprietarilor lor. Dacă am fi răi, am fi bucuroși de această mișcare separatistă, unde moldoveanca Marcela e denumită „regina pndependenței”, privindu-ne ca fiind „voința și dreptatea lui Dumnezeu" pentru Xavier Solana și toți ticăloșii care au distrus Iugoslavia, Iracul, Libia, zone din Egipt.
Se pare că această farsă de referendum a fost organizată și sponsorizată. Această prostie este calea de a pierde o țară mare, care s-a format din mici stătulețe, care a cunoscut ridicări și căderi, care a suferit un război civil ca o avantpremieră la cel de al doilea război mondial, acum de a o distruge și de a o sîmpărți în state mici, marionete.
Chiar credeți că acești „alegători" au fost atât de conștienți de ceea ce au făcut în aceste zile? Îmi pare rău să văd atât de mulți oameni, care sunt de altfel inteligenți și destul de conștienți de alte probleme, că sunt atât de manipulați și interpretează greșit separatismul Cataloniei și acest referendum organizat. Oamenii învață greu din greșelile părinților lor și ale altora, nu-i așa? Ființa umană este atât de ușor de manipulat.
Puteți face mulțimea să facă ceea ce doriți și acest lucru s-a întâmplat în România la începutul acestui an, condusă chiar de un președinte cu geacă roșie și se întâmplă în Catalonia chiar acum. Miroase pe acest traseu duhoarea Sorosista. Amintiți-vă războiul civil din Spania, divizarea Iugoslaviei, „revoluțiile” arabe. Nu faceți aceeași greșeală! Cei din Corsica, Flandra, Transnistria, Normandia, Scoția, „Ținutul secuiesc”, abia așteaptă!
Să recunoaștem că spre deosebire de majoritatea țărilor UE, Spania, ca și România, nu a recunoscut oficial statul separatist marionetă Kosovo și nu o va face niciodată. Cum au îndrăznit oare să se opună intereselor UE și SUA? În schimb, „maeștrii Universului" le-au dat propriul Kosovo, astăzi Catalonia, mâine Tara Bascilor, Granada, Cordoba. Care urmează? Dar în alte țări?
(continuare)
Constantin Nițu
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
-->
Comentarii