Călătorii geodezice, Ungaria – Ungurii și Ungaria (02)
Ungurii și Ungaria
Moto: „Maghiarii urlă de dureri închipuite.” citat clasic din Octavian Goga
Ungurii sau maghiarii sunt un popor din Europa centrală, vorbitor al limbii maghiare, limbă uralică. Locuiesc în Ungaria (în maghiară Magyarország, adică „Țara Maghiară”), cu o pondere de 92,3 % conform recensământului din 2006, dar și în România, Slovacia, Serbia, Austria și Ucraina.
Ungurii în Europa (2011)
Până în sec. al XIX-lea denumirea de „ungur" era folosită pentru a-i desemna pe toți locuitorii Regatului Ungariei, indiferent de etnie. Dieta de la Pojon (Bratislava, în slovacă până în 1919 Prešporok, în germană Pressburg, în maghiară Pozsony, în română de asemenea Pojon) a dat un edict în anul 1791 prin care stabilea privilegii pentru sârbii refugiați din Imperiul Otoman, cu argumentul că „și pe aceștia [pe sârbi] îi socotim unguri. Astfel îi declarăm și pe ei, ca și pe celelalte etnii care locuiesc în Regatul Ungariei, drept unguri, drept compatrioții noștri." În limba română substantivul „ungur" respectiv „ungurean" îi desemna pe toți locuitorii „Țării Ungurești", indiferent de etnie.
Dar ia să vedem noi ce scrie în dicționare, ca să nu fim de capul nostru! Vedem că ungur provine din limba slavă veche (ongrinu), iar maghiar provine din maghiară (magyar). Nu este o situaţie neobişnuită pentru limba română, persoanele aparţinând culturii germane se pot numi nemţi (în slava veche: nĕmĩcĩ, adică „muți”, deoarece slavii nu le înțelegeau limba) sau germani (latină: germanus), cum am mai scris și noi (vezi „Toponimia germană”).
Ungaria în centrul Europei
Și vedem oarece definiții: UNGUR, unguri, s. m. Maghiar. – Din slavonă „ongrinu” sursa: DEX '09 (2009); s. m. Maghiar. „Ungurii pornesc și calea-i opresc.” ALECSANDRI, P. P. 65. ◊ (Adjectival) „Cu trufie riga ungur către țeară-naintează.” ALEXANDRESCU, M. 21; sursa: DLRLC (1955-1957); maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (român din Transilvania); ungureancă, s. f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungurește, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (nația ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza); sursa: DER (1958-1966); Unguri sau Maghiari m. pl. neam de rassă fineză, veniră în Panonia sub ducele lor Arpad (890-898) și fură creștinați sub Ștefan cel Sfânt. Printre urmașii acestuia fu Mateiu Corvin de Huniade, eroicul luptător în contra Turcilor, cari (după bătălia dela Mohaci) se făcură stăpâni pe o parte a Ungariei (1526), până fură alungați de Casa de Habsburg. Independenta politică a Ungurilor datează dela 1866; sursa: Șăineanu, ed. VI (1929). V-ați lămurit? Dacă nu, să vedem o definiție specializată”!
UNGUR etnic. I. 1. – (Mar); – Petrea (17 A V 329); -ul mold., 1585 (Glos; 16 A I 395); munt. (16 B I 175). 2. – și Unguraș fam. (Jiul ard), ard.; -ul b. (Olt; 16 B I 162, III 343). 3. Ungurel, munt. I (Sd XVI). 4. Unguréu schit (într-un mss 1667); Unguriu s. (Bz); Ungurii, -ei, -elu, -eni, -aș ss. 5. Ungureanu n. de fam. frecv., pentru ardelenii trecuți peste munți; – Oanăș (Ștef). 6. Îngurianu (Hur 128). II. Din sl. ugrin „ungur”. A. 1. Ugrinus în doc. lat. 2. Ugrin, P. (Isp II1), formă în uz și la sîrbi; -ești, -ăuți ss. 3. Ogrin b. (C Ștef); Ogrinii s. (16 B V 480); Ogrinul s. dispărut. 4. Ogărnea și Ogărnelea, I. din Vălenii de Munte (BCI CV 72); Ogîrnoiu Ana (VM); – familia dăinuiește în localitate. B. Cu afer.: Grin: 1. Grini, N. act. 2. Ugrinouți sau Grinouți = Hrinouți ss, echivalențe citate de Bogrea (An C I 385). 3. Din rus. Гpинкo: Grinc/ă b. (Dm); -a f. (16 A I 537); Grinc/o, -ovici, boieri (Dm; Ștef); 4. -inț: Grințescu; Grințieș munte, Grințăști s. (Tec I). C. Cu fonet. ucr. h < g: cf. N. Iorga, Observațiuni (BCI X 82). 1. Hrin/ea (< *Grinea) spătar, 1448 (Dm); – (16 A I 372); -escu buc, act. (M Put 131) 2. Grincă zis Hrinco (C Bog); Hrîncu t. Hrinco în textul slav, Hrinc/u, -ă (Dm); Hrincovici clucer (Ștef); Hrinc/e, -escu (Tec II); -ești s. 3. Prob. Uhorca b. (16 A IV 283) < feminin Ugorka; sursa: Onomastic (1963). Așa că admitem că slavii le-au zis prima dată unguri!
Dar noi nu ne lăsăm și trecem la „maghiar”, ca să vedem că originea e chiar maghiară: MAGHIÁR, -Ă, maghiari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ungariei sau este originară de acolo; ungur. 2. Adj. Care aparține Ungariei sau maghiarilor (1), privitor la Ungaria sau la maghiari; unguresc, ungar. ♦ (Substantivat, f.) Limba maghiară. – Din magh. Magyar; sursa: DEX '09 (2009).
Și după ce ne-am lămurit cu maghiarii, vedem că ei și-au însușit rapid ideea Revoluției Franceze, cum că toți locuitorii Ungariei ar forma „națiunea politică ungară", fapt formulat în preambulul la Legea Naționalităților, nr. XLIV/1868, adică „toți cetățenii Ungariei formează conform principiilor constituționale o națiune în sens politic, anume „națiunea unitară și indivizibilă ungară” între ai cărei membri se numără fiecare cetățean al patriei, indiferent cărei naționalități ar aparține.” Exemplul pe care l-am mai dat cu Petofi Sandor e edificator. Oare de unde provin ungurii?
Lingviștii și istoricii consideră că ungurii provin din teritoriul aflat la granița dintre zonele împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică. Acolo s-a consumat și o primă etapă a etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două elemente etnice de tip ugric a luat naștere o populație de limbă uralică, pe care am definit-o. Denumirea maghiari este rezultanta contopirii denumirii celor două entități etnic-tribale.
Maghiarii au asimilat în cursul timpului populații turcice care li s-au alăturat, îndeosebi după strămutarea din locurile ancestrale spre sud-vest, spre fluviile Volga și Don. Împinși spre vest de pecenegi și de bulgarii de pe Volga, ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul secolului al IX-lea, în Atelkuzu, de pe teritoriul Ucrainei de astăzi (în maghiară Etelköz = „teritoriul dintre râuri"; atil, itil înseamnă fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de Marea Neagră și râurile Siret („Seretos"), Nistru și Prut („Brutos") (vezi Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), De administrando Imperii).
Prima „excursie cu bilete numai dus” (one way ticket) a ungurilor spre vest, cu staționare la Etelköz
Migrația ungurilor (după Iulian Ungurul)
Și fiindcă am amintit de Iulian ungurul (în latină Iulianus Hungarus, în maghiară Julianus barát), reținem că era un călugăr din Ordinul dominican care a călătorit mult. În 1235, el și alți trei călugări s-au dus să caute „Marea Ungarie", țara de unde triburile maghiare au venit în Europa. Au trecut călugării Dunărea, Marea Neagră și au ajuns la Volga. Iarna nu i-a lăsat să meargă mai departe. Numai la sfârșitul primăverii, Iulian a ajuns la bulgarii de pe Volga, și s-a mirat când a auzit că vorbeau limba maghiară de atunci. A aflat locul doar al unui trib, Iugra (Yugra, Uogor), dar și informații despre hoardele mongole (Liste lateinischer Autoren und anonymer Werke des 13. Jahrhunderts [ca. 1170-1320] — Monumenta Germaniae Historica).
Noi nu putem uita de cel care s-a înrudit cu noi, Zoltán (sau Zulta, un fel de „sultan”), „duce” (prinț) al ungurilor din 907 până în 948, care a fost al patrulea fiu al lui Árpád, care s-a însurat cu fiica lui Menumorut. Șogorul (din maghiară „sógor”, cumnat) nostru Zulta, spre jumătatea sec. al X-lea a fost coșmarul regatului franc, și al regatelor, principatelor și ducatelor din Germania și Italia.
Harta lumii în anul 500 d.Hr., inclusiv cu triburile maghiare
Ungurii întreprind de aici raiduri și campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații (din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, adică vremelnica formațiune statală slavă „Moravie Magna" (formată în 833, când Mojmir a unificat prin forță cele două formațiuni statale vecine, Principatul Nitra și Principatul Moravia), care cuprindea o mare parte a Ungariei de azi.
Moravie Magna (Moravia Mare)
Din nordul Mării Negre, în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi și triburile bulgare de pe Volga, pleacă spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. De aici au lansat timp de mulți ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din vestul Europei, printre care Germania, Italia, Franța și Spania.
Migraţia maghiarilor (altă reprezentare)
În anii 900/901, când triburile ungurești s-au reîntors după „excursiile prin vest”, nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au așezat în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea lacului Balaton. Maghiarii cred că pe aici ar fi fost teren gol, nepopulat. Panonia era locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici, dar circa 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad cuceresc zona.
Migraţia maghiarilor (altă reprezentare)
Românii la venirea ungurilor în Europa
Și meticuloși cum sunt, ungurii își cunosc și triburile și locurile pe unde s-au stabilit, desigur nu fără lupte cu băștinașii, că era „terra incognito” doar pentru ei. Dar par a fi mai multe de 7. Și nimeni nu le-a pus garduri de sârmă ghimpată la granițe! Oare i-au primit cu pâine și sare?
Triburile maghiare și locul unde s-au stabilit
Eventualele erori în data stabilirii în zonele marcate merită discuții, mai ales la expansiunea spre est, spre teritoriul Transilvaniei. Mai citim, ne mai documentăm. Unificarea triburilor ungureşti, fondarea Regatului Ungar și începutul convertirii ungurilor la catolicism au fost înfăptuite de Ștefan I al Ungariei (997-1038). Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur, germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa. Cât de ungur a fost Ştefan cel Sfânt şi cât de catolică a fost coroana lui şi dacă coroana a venit de la Papa de la Roma, este o poveste separată. Pe coroană scrie clar în greceşte că este un cadou de la un împărat bizantin, dată turcilor (în vremea aceea ungurii erau consideraţi probabil turci), dar dacă ungurii o vor să fie de la Roma, să fie sănătoşi.
De la regele Ştefan, din anul 1000 până la regele Andrei al III-lea care şi-a încheiat domnia în anul 1301, a durat dinastia Arpadienilor, prima, ultima şi singura dinastie parţial ungară. După moartea ultimului arpadian Andrei al III-lea, pe tronul Ungariei nu au mai urcat etnici unguri.
Maghiarii și-au extins statul atacând și cucerind pe rând Moravia, Francia Răsăriteană. După stingerea dinastiei Arpadiene, pe tron a urcat Carol Robert de Anjou. Precis știți despre bătălia de la Posada dintre Regatul Ungariei și Țara Românească din toamna anului 1330, care a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare (în 1324 Basarab I se afla sub suveranitatea lui Carol Robert de Anjou). Bătălia a fost menționată în mai multe cronici (cea pictată de la Viena, Chronicon pictum, cca. 1360, cea a lui Thurocz, Chronica Hungarorum, cca. 1486, analele lui Jan Długosz, Annales seu cronici incliti regni Poloniae, cca. 1455 – 1480 etc.
Lupta de la Posada în Cronica Pictată de la Viena
Este de remarcat o realitate! Carol Robert de Anjou s-a născut la Neapole în Italia, Sigismund de Luxemburg s-a născut la Nurenberg, iar Iancu de Hunedoara era român (a fost doar regent al Ungariei), urmat de Matei Corvin şi tot aşa. Sunt mari îndoieli că vreunul dintre aceştia vorbea limba maghiară sau s-ar fi simţit onoraţi să fie consideraţi unguri.
Ludovic a extins statul maghiar și a creat o uniune statală maghiaro-polonă. Statul maghiar va atinge o mare dezvoltare economică și militară, care îl va transforma în centru de rezistență anti-otoman. După bătălia de la Mohacs (1526), terminată cu victoria Imperiului Otoman, partea centrală a Ungariei este supusă acestui imperiu. În partea nord vestică va guverna o dietă din vechea nobilime ungurească. Vechea cultură maghiară va conviețui în Principatul Transilvaniei.
Ungaria după 1526
Și ajungem la concluzia că personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri. Amintim doar de Matei Corvin, român (a condus regatul Ungariei între 1458 şi 1490), Petőfi Sandor (Petrovics Alexander sau Александар Петровић – sârb, poet şi revoluţionar liberal, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul revoluţiei de la 1848, precum şi majoritatea regilor Ungariei.
În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului. De fapt cum ar putea un ungur blond (și frumos, cum se crede el într-un banc) din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul al IX-lea?
Ungaria de acum este împărțită în 20 de diviziuni administrative teritoriale, cărora, hai ca noi le zicem județe, ca să nu ne încurcăm: 19 județe (megye) și capitala Budapesta, administrată tot ca entitate independentă. În 1999 în Ungaria s-a propus formarea a 7 regiuni statistice! Planul guvernului a eșuat, neavând majoritatea necesară pentru votarea acestui plan în parlamentul maghiar. Pe de altă parte, acest plan de regiuni nu corespunde planurilor de euroregiuni, așa cum dorește Uniunea Europeană.
Județele Ungariei
Așadar, ungurii îi zic Magyarország, românii Ungaria, germanii Ungarn, englezii Hungary, francezii Hongrie, rușii Венгрия (Vengriia), spaniolii Hungría, italienii Ungheria, slovacii și cehii Maďarsko, slovenii Madžarska, sârbii Мађарска, croații Madžarska, ucrainenii Угорщина (Ugorșcina), bulgarii Унгария (Ungariia), grecii Ουγγαρία (Ounggaria), turcii Macaristan, suedezii Ungern, finlandezii Unkari, norvegienii Ungarn, iar mongolii Унгар (Ungar). În latină, în documentele ungare și apoi în cele ale Romei, cum am mai scris, îi se zicea Hungaria (cu prefixul „H-” adăugat de ungurii ce se credeau că provin din huni), denumire de unde se trag multe denumiri în alte limbi. Și cred că acum v-ați lămurit că ungurii nu sunt tot una cu hunii, acum recunoscând și istoricii lor acest lucru. Dacă nu, vă vom arăta în articolul următor cum a apărut prefixul „H-” și Ongrie din vechea franceză a devenit Hongrie, din care s-au inspirat și englezii cu Hungary... Adică, în traducere liberă, Ungaria a devenit Hungaria!
Să fiți iubiți!
Constantin NIŢU
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
-->
Comentarii
Vă mulțumesc. Vedeți continuarea, că sunt postări „fluviu”!
…….
Întâlnesc probleme „varia”,
Caut și eu niște rime!
Scriu acum despre Ungaria,
Despre nume, toponime!
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/c-l-torii-geodezice-ungaria-m...
Respect!
Mulțumesc! De asta scriem și noi! Că fiecare vine de undeva și nu trebuie să se considere unul deasupra celuilalt! Toți suntem copiii unei forțe mai mari ca noi...
Citită până la capăt. Aprecieri pentru efort și documentare. Au și ei propriile argumente pro și contra, depinde din ce latura se scrie istoria. Pace și bună înțelegere să fie, în rest, frumusețea istoriei, dar mai prețul întocmirii ecesteia, este mare...