Suflă vântul sau gândul şi tremură viaţa ca o panglică
în sus,
în jos,
în stânga,
în dreapta
şi privirea alunecă spre un capăt al ei. Nu-l văd printre curbe
dinăuntru, dinafară purtate pe umeri lăsaţi, cocoaşe şi doruri
călăuze printre dune de nisip, picuri, stropi şi mândrie
am
sădit vlăstare şi cresc dincolo de mine
să-mi sprijin lumea când mă apucă somnul.
Mă-ngenunchi cu zeciuiala plătită la vama trecerii prin poartă,
(pe)trec timpul meu să mă treacă şi el cu vederea când averea
se-mparte în pocale (goale toate ale mele) şi-nchin Sufletul
la (răs)cruce de drum, pe faleză mă aflu, mă găsesc
în antrenamentul de peste zi pentru meciul din noapte,
liber, la coş cu plasa de stele, arunc, să curgă. Visul.
21.02.2016 ora 12,48’
-->
Comentarii