Desigur cu timpul
am devenit centrul umbrei
în care priveam pentru
tăcere şi rătăcire
tot umblând prin
creieri de fier.
Din ochi îmi ţâşnesc
intelectul şi aprozii
cu coame şi fălci
ca să le dau în taină
lancea unui atom.
Şi din clădirea secretă ţâşni
într-un muzeu gol,
cu rădăcinile-nfipte în
spatele imaginilor.
Trăiesc în mijlocul universului,
pe frageda conştiinţă,
isteria inimii
neagră ca o mumie...
Fără contur e aerul pur.
Bibliografie : Întoarcerea în viitor,
Editura Litera, 1990
-->
Comentarii