Pe câmpuri, departe de toți, ai plecat.
Prin iarba înaltă te-ai pierde
Un dor nesfârșit te-a cuprins, te-a chemat!
Doar zarea aprinsă te-ar crede.
Pe strune durerea-înflorește nespus...
Suspină și vântul cu tine
Acum fericirea ce-aveai este sus
Aștepți în zadar... nu mai vine!
Își strigă amarul prin cânt dureros
De plânge și vântul și iarba,
Din ochi un pârâu se scurge în jos
Și-i udă gurița și barba
Iar sus, nevăzuți, în lacrimi scăldați
De muzica ta minunată,
Te-ascultă și îngeri și toți cei plecați
Și sufletul drag... ce te-așteaptă!
-->
Comentarii