Când ...

Când ... 


Când alte mâini, alte veşminte, 
îmbracă cerul peste o poartă, 
mai tremuri încă, 
în aminte, 
pământul ... învârtirea-i soartă. 

Lumina lui este curată, 
sub poduri, poate vreo secundă, 
a încremenit un timp 
la poartă 
şi -acum cu doruri 
ne inundă. 

Doar tresărirea-mi scânteiază, 
o toamnă, un pastel 
pe o pânză, 
o fiinţă, taină-i îngerească, 
de dragul ei, mă nasc, 
iar frunză.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
Acum 8 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->