Când dispare

Când dispare 
(GV)

Când dispare un vis, cuvintele-s patimi, 
nici ploi nu mai cad din cerul meu sfânt, 
izvorul mi-e cântec, dar scurgerea lacrimi, 
rătăcind albe văi, liniştit pe pământ. 

Ai zidit visătorul, nici nu ştii oareunde, 
lăutarul, soborul, visări ce-au încins, 
mai sunt ceva seri de vise profunde, 
vârtejul din ele, e doar necuprins. 

N-ai lăsat nici de un joc, n-ai lăsat măcar şoapte, 
nicio frunză de dor, nici o frunză de cânt, 
neatinsul meu vis, pare semnul de carte, 
să deschizi, dacă poţi, la pagini de vânt !

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
Acum 18 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 33 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 33 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->