vai cântec
şi ce jale
alerg a pâinii urmă
mi-am răvăşit ideea
într-un atins de foc
şi-mi arde sărbătoarea
în subconturul apei
iar drumul ce mă pierde
mă-nhamă la alt joc
mi-e aripa rănită
de lama-nsingurării
vifor cărunt păleşte
în lacrima gândirii
cȃnd zările albastre
în gol se stau a curge
nu ştiu dar totuşi poate
un anotimp m-or pânge
alerg ce nu-mi văd ochii
ating ce nu-i simţire
m-afund în prăbuseală
ȋncȃt transcend cenuşa
zvâcnesc chiorâş a roadă
în valsul slab al poftei
c-o palida uimire
si-un junghi de vânăt somn
bătrân ca un Kiril
mă zbor cu ceru-n cap
cȃnd galbenul sugrumă
în miez de stare albă
iubiri lungi ce mă-ncap
urme de cântec plâns
se pierd ecou în fum
pân la un capăt gri
de-o mână-n rândul strâns
cu somnul ce m-asumă
luminilor de-o noapte
prin visul care-mi vii
cad ore desfrânate
să mă-ngennchi la toate
-->
Comentarii