Când liniştea ...
(GV)
Când liniştea mi-e depărtare ... zare
şi grâul confesiune devenită,
lovesc furtuni şi doruri pe cărare,
în simfonii, arpegii şi ispită.
Secundă ta , mi-e lacrima de iarnă,
iar noaptea, mi-este visul ce-l încerc,
când zboruri, către tine mă îndeamnă,
sunt fluture şi mă rotesc în cerc.
Mă dor cărări şi drumuri de ţărână,
mă doare piatra ce acum e rece,
te-aştept în dor, înlănţuit de mână,
ca un refren, tăcerea, mă petrece.
Mi-e liniştea o poartă, lângă rai
şi mă simt şoapta, care e flamandă,
nu te ştiam suspin, dar mă dureai,
pădurea mea, din miezuini, plăpândă !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii