Nu voi mai scrie
când Cosmosul se va evapora
în altă emisferă a Existenţei Divine
lăsând cerul
gol
Dacă Luna va înceta
să lumine Pământul
noaptea
şi dimineaţa
iarba n-o să mai fie verde
De Soarele va cădea
peste mine
topindu-mă
ca pe-o lacrimă
ce se usucă pe palma mea
după ce-mi şterg obrajii
voi uita şi literele
Când plapuma albă
a iernii geroase
se va aşterne vara
şi ielele de Sânziene
vor dansa în noaptea de Crăciun
nu voi mai vorbi
despre asta
Sau dacă ploaia se va usca
înainte de-a ajunge
pe pâmânt
şi stropii ei vor rămâne
în aer
ca nişte cristale
Când condeiul
plin de cerneală sau pastă
nu va mai scrie
şi-L voi întreba pe Domnul
ce-i de făcut cu el
pentru că voi uita
la ce se foloseşte
atunci
nu voi mai scrie.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Mulţumesc Maria, te îmbrăţişez cu drag.
ce frumos! minunat! cu mare drag am citi sufletul tau, lasat atat de special aci! cu mare, mare drag, Maria!
Mircea, voi ţine cont de sfatul tău. Mersi frumos ptr el.
Delia, Cami, vă mulţumesc frumos la amândouă.
Tine pana... ascuțită!(și mintea)
Foarte frumos, ai scris, Mihaela, Felicitari!
Eu nu mă tem că nu vei mai scrie...trebuie să o faci că uite ce minuni ies.Felicitări Mihaela, uite că ai scos la lumină şi poetul din tine.