când scriu
când scriu mă duce gândul în neunde
îmi zboară așa în vânt pe orice unde
călătorește singur în neștire
având doar verbul a iubi-iubire.
când scriu îmi ies în față din albume
doar amintiri cu oameni și cu nume
din pleoapele ferestrelor uitate
mai văd prin ceață lumea jumătate.
când scriu aud doar suferința vie
în-nourata zare un fulger de mânie
și lacrima din pruncul nenăscut
cu care doamne viața a-nceput.
când scriu despic acestă lume-n două
și inimii i-aș da putere nouă
să zboare-n cer la stelele vrăjite
și-apoi s-o spăl în ape liniștite.
când scriu aș vrea iubito dimpreună
să ne scăldăm în razele de lună
sub teiul ce domol își ninge floarea
unde cânta de dor privighetoarea.
când scriu iubito mă lipesc de tine
ca mângâierea ta să mă aline
mireasma gurii tale să mă îmbete
să-mi sature nepotolita sete.
când scriu aud doar sunete profunde
și-n primăvară albăstrimi de unde
și văd cum chipul tău din nou răsare
să-mi fie singur dor și alinare.
luni, 15 aprilie 2013
-->
Comentarii
Mulțumesc Lenuș!
Toată admiraţia pentru aceste versuri minunate