Când sufletul...
Când sufletul ne pune întrebări,
ridic mâinile, lumina mea,
să te adun, în bolta palmei, mări,
în care îţi ard pădurile,
plângând.
Mai ştii, ai răsădit, copaci în vise,
acol' pe pragul casei,
lângă umăr
şi nu mai ştiu,
ferestrele-s deschise,
tăcând tăceri,
mai număr...număr.
Mă îndeasă versu-n amintiri,
ograda mi se pare toată goală,
mă plouă însă cu tăceri,
priviri
şi o întrebare
se răscoală.
Mă mai iubeşti în taină ta,cu teamă,
cu umbra mea,
dintr-un trecut,
mi-e dor durerea
şi mă cheamă:
răspunsul tău...
De ce-ai tăcut ?

Comentarii
am citit cu drag. Flacara scrisului arde prin fiecare cuvat