Mă-ntreb când are de gând să vină seara
chiar dacă ştiu că vine ca de-obicei
la ora ei prestabilită de fusul orar
ce are un tupeu teribil când îndrăzneşte
să-i mai dea timpului câte-un brânci
la încrucişarea dintre echinocţii.
Draga mea dragă!
Abia aştept să vină
pentru a ne aduce împreună
s-ascultăm din strălucirea stelelor
cântul luminii de noapte
când din dulceaţa îmbrăţişărilor
se preling lin de pe palme mângâierile
pe trupurile noastre
în timp ce un colţ de lună
se-ntrezăreşte şi le face cu ochiul
fiind mândră că ea
este martorul ocular fără precedent
la fericirea noastră.
Apoi râsul şi bucuriile noastre
vor exploda până-n spaţiul îndepărtat
să fie văzute şi auzite până şi de asteroizii
lui Marte şi al lui Jupiter
în clipa în care ne vom gândi
să vizionăm nişte filme
deşi ştiu că ne vom decide greu
asupra filmelor pe care le-am dori.
Şi inconstanţa noastră va tărăgăna mult
tot căutând printre CD-uri
că dorinţa mângâierilor va reveni
în căuşul palmelor încă o dată şi încă o dată
şi vom abandona filmele făcute de regizorii mari
ai cinematografiei americane sau universale
pentru a ne regiza propriul nostru film
ce va fi vizionat în direct de toţi aştrii cerului.
Iubito
ştii cumva cum am putea face
să vină seara mai repede?
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos, doamna Aurelia!