Când vulturi

Când vulturi  

Când vulturi în zbor, ne plâng o cărare, 
sunt bezne adânci, 
sub ochii mei goi, 
un fulger, e viaţa, iubirea, 
mirarea şi o toamnă pustie, 
se rosteşte în noi. 

Suntem întrebare, avem aşteptări, 
un zbor este timpul 
şi taina ce trece, 
suntem nişte trenuri, cu doruri 
de gări, 
un vis mai nostaligic, 
un altul mai rece. 

Un vânt noi suntem, 
cu mâini ce-s flămânde, 
iubim o iubire, iubim şi cu teamă, 
cu îngeri suspine, 
suspin ce pătrunde, 
dureri vom tăcea, când pământul 
ne cheamă.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->