Atunci când ne vom întâlni,
eu frumos multe voi povesti.
Închidem cu cheia uşa la casă,
te voi invita la a mea masă.
Ascultăm muzica focului în vatră,
un câine pe strada rece latră.
Bradul de zăpadă este acoperit,
şi el va avea multe de povestit.
Atunci când tu iar vei veni,
mi-e dor de noi, amintiri să depeni.
În liniştea nopţii te voi asculta,
chiar dacă vântul mă va certa.
Pe acorduri frumoase de pian,
candela desenează pe tavan.
Astăzi…mâine timpul mai suferă,
ninge în clipa noastră efemeră.
Atunci când şi eu voi veni la tine,
cu roze voi avea braţele pline.
Torţele aprinse-n privirile noastre,
năvălesc armoniile nopţii printre astre.
Când ne loveşte mereu viaţa, tirana,
nectarul zeilor îţi voi da hrana.
Păduri umbroase, o pajişte cu flori,
tu bei nectarul…arunci alte comori.
Atunci când de mână vom merge,
şi lacrima durerii-mi vei şterge.
Ascultăm fericiţi triluri de privighetori,
vântul zboară prin plete deseori.
Ştergem lacrima, ne ţinem de mână,
două inimi tinere, o iubire bătrână.
Faima moare, rămâne doar iubirea,
doar ea ne luminează mereu iubirea.
Atunci când vom fi printre stele noi,
prin zăpadă apare al iubirii altoi.
Purtaţi prin noianele viselor mari,
îndrăgostiţi, în priviri eram solari.
Orologiul bate prin clipele toate,
când ne trezim mă săruţi pe frunte.
Două suflete, doar un singur arcuş,
rămânem aici… în al iubirii culcuş.
-->
Comentarii
Mulţumesc domnule Plătică Petru!
"Două suflete, doar un singur arcuş,
rămânem aici… în al iubirii culcuş."
Minunat!