cântec orfic
peste umerii tăi blânzi
se aşază ochi flămânzi
şi în licărul de lună
numai gânduri se adună
şi cu Silenele-n frunte
cine stă să te înfrunte;
un sărut îngândurat
care parcă ţi l-am dat,
iederă, dulce fecioară,
te aştept deja pe-afară
când pitit printre frunziş
să-ţi prind o buză pieziş
să ţi-o fac o căpşunică,
fagure de gură mică;
doamne ce mai vinuri pale
înturnate în pocale,
buză tandră de agată
peste gura ta de fată,
coapsele de roză rară
care cântă la chitară
cu chihlimbarul pătat
de nesomn şi de oftat;
tu ai dorul în priviri
şi în mână trandafiri,
lira ta cântă şi-n vis,
ah, Orfeu cin’ te-a ucis?…
duminică, 15 noiembrie 2015
-->
Comentarii