CÂNTECUL TRISTEȚII

Din ceruri curg

Păreri de-amurg

Întristătoare,

Se-ntrec bătând

La geam de gând

Să mă-nfioare,

E timpul mic,

Nu e nimic

Să-mi dea voinţă,

Pleca-va-n veci,

Spre reci poteci,

A mea fiinţă.

Pe-un ram de spin

Aud suspin

De lună nouă,

Îmi face semn

Să îmi aştern,

Să fim noi două;

Şi vin tristeţi

Peste tristeţi,

O, deprimare,

De ce eşti rea?

Spune, n-ai vrea

Să chemi blond soare?

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc, Lenuș, neprețuită prietenă,

    mă onorează aprecierea-ți.

    Cu drag,

  • Mii de mulțumiri, drag prieten Vasile Dumitru,

    sunt încântată de frumoase aprecieri!!

    Cu drag,

  • Maria, scumpă prietenă, eu îți mulțumesc!!

    Mă faci fericită.

    Cu drag,

  • Cu pretuire! Multumesc mult!

  • Tristă și... superbă!

    "reci poteci"... ce ritm, ce înfiorare!

  • Superbe versuri!
Acest răspuns a fost șters.
-->