Purtând în bagaj pulbere de stele
Pașii te purtau prin visele mele
Pe Calea Lactee maci se scuturau
Rubiniul lor cerul îmbrăcau.
Balansoarul plânge, răcnind scârțâit
Femeia din mine nu a adormit
La priveghiul zilei Luna stă-n genunchi
Vântu-mi poartă glasul, unde te ascunzi?
Mi-e sufletul gol de tine de-aseară
Inima suspină în camera-i goală
Mângâi albul filei, apoi talpa dreaptă,
Schițe de trăiri încă te așteaptă.
Încerc să schițez un gând într-un rând,
Condeiul schițează pasiuni arzând
Cuvinte fierbinți pagina străpung,
Lacrimi ca de ceară pe obraz îmi curg.
Este miezul nopții aievea-mi apari
Nu mai ai valiza, stele nu-mi mai cari,
Macii muribunzi au ajuns la cer
Balansoarul cântă cu suspin de fier
“Lasă-l să se ducă, nu mai este el!
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, Dorina!
„Mi-e sufletul gol de tine de-aseară
Inima suspină în camera-i goală
Mângâi albul filei, apoi talpa dreaptă,
Schițe de trăiri încă te așteaptă.”