Cândva ochiul sufletului, vedea desenându-se
Harta iubirilor sale pe cerul timpului, limpede. Liniile
Erau clar conturate,cărarea aceea mă purta în grădina
Din sufletul cald , plin cu flori de iubire al mândrei și mireasmă
De colăcei calzi ai bunicilor, mă ispitea cu chemările
De vrajă îmi îmbrățișa pașii cu moliciune de catifea, cu miros de fân
Proaspăt cosit, și gutui dulci amărui;un copil cu fața mânjită
De culoare roșu din sucul cireșelor negre, ce le ținea
În pumn strâns și surâzând mi le întindea,
Cu surâs de om care știe ce vrea, invitându-mă să iau doar una.
Și cărarea era presărată cu stele și îmi zâmbea ,
Făcându-mi șăgalnic cu ochiul să-i descopăr tainele,
Săi desenez liniile cu pașii spre căsuța bunicilor ascunsă între
Vii , livada de meri,și cireși și gârla cu prundiș și-un izvor ascuns
Sub spinarea de deal, unde în nopți tanice mândra se aduna în făptura-mi
Șoptindu-mi iubirea, înlănțuindu-mă cu brațe scăldate de lună, strâns.
Azi omul pribeag,ostenit de o cruce agățată de soarta-i ce poartă cu sine,
Însetat de iubire, cată-n van pe harta destinului, cărarea pavată cu stele,
Fața mânjită de roșu,mirosul de cireșe, colăcei și gutui,surâsul copilului,
Chipul lunii martor tainic, din înalt ,unor nopți de iubire,
Toate s-au șters de pe hartă!Azi în locul cărării pavată cu stele și mireasmă de fân
Cronos zeul hapsân, a desenat brazde negre cu fierul de plug
A devorat grădina iubirii a mâncat dalbele brațe scăldate de lună
Desenând cruci de lemn,putrezite de vreme , cu litere șterse
Spălate de lacrimi de timp și de plânsetul copilului rătăcit printre ele.
Pașii omului pribeag smuls din rădăcini , desenează pierdut
Cărare nouă pe hartă,urmând un destin de ciulini tăvălug ,
Purtați de vântoase desenând labirinturi în alergarea nebună,
Fără un loc de popas, fără repere cu răsărituri de soare și lună,
Sufletul obosit azi e un vagabond, rătăcind pe coordonate pustii
Se oprește la marginea de câmp arat, poposește la umbra
Crucilor,le spală cu lacrimi din izvorul secat și se lasă îmbrățișat
De umbrele lor, rugându-le să-i acopere restriștea să-i
Îngăduie un răgaz de odihnă,să-și înfigă rădăcini în țărână
Lângă cruci,să-și oprească alergarea de tăvălug posedat
Prin infinitul labirinturilor unui destin neîndurat.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 12
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 106
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 94
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 111
-->
Comentarii
Vă mulțumesc mult tuturor pentru comentariile frumoase și susținere!
Ca de obicei, versurile tale ne indeamna la visare si calatorii in timp.Frumos!
Poem deosebit!
Citit cu mare drag!
Săi desenez liniile cu pașii spre căsuța bunicilor ascunsă între
Vii , livada de meri,și cireși și gârla cu prundiș și-un izvor ascuns...
Superbă această incursiune printre amintiri!
Semn de lectură şi apreciere, Maria!