Cărarea stelară

8073729487?profile=RESIZE_710x

Prin fereastra nopții deschisă,

călătorește sufletul liniștit.

Alunecă pe cer o stea stinsă,

tăcută ploaia iar a venit.

În zare pribegește cărarea pustie,

atinsă de a toamnei boare.

Frunzele la geamuri se-mprăștie,

strâng la piept o mică floare.

Ploaia mângâie frunza căzută,

printre atâtea uscate miresme,

Un dans cadențat mereu repetă,

departe, pe cer o stea doarme.

Este pustie cărarea stelară,

când ploaia se plimbă în noapte,

O lacrimă pe obraz coboară,

fug clipele toamnei departe.

 

26.10.2020

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->