
Cât mult mi-e dorul de tine,
Orbitele goale fire de aur uşoare...
Simt că am irişi de soare,
Mi-e frig când simt golul de tine.
Nu plâng, am buze de cretă,
Doar un vis mi te mai poartă albastră,
Simt tânguirea ultimă-a noastră
Când ni se-nchidea poarta secretă.
Uneori te aud căci păsări alungi
Să nu mă mai rupă-n fărâme,
Mai ai noaptea-ntre sprâncenele lungi?
Ai aflat că nu mai am nume?
În zadar vrei să mă plângi,
Îţi rămân doar umbră sub lume...

Comentarii
Mi-am permis să reilustrez link-ul postat de autor - rămân însă umbră în lumina acestor versuri.
Lecturat cu mare drag!
Mesajul poeziei pune în lumină un sentiment ( pur).