În construcţia versurilor m-am inspirat din poezia lui Al. O Teodoreanu – „Vis”
Printre nouri… luna curge… peste satul… dintre dealuri…
Smuls din basme… în decoruri… strunesc scripca… greieraşii…
Clipocire-n… iarba crudă… licuricii-s… drăgălaşii…
Iar oglinda… ce se mişcă-i… feerie… între maluri…
Stau sub teiul… ce aruncă… lin balsam… în depărtare…
Alintându-şi… printre ramuri… frunza-n dungă… fremătândă…
În răcoarea… ce se-ntinde… când căldura… joacă-n undă…
Cât îmi este… dor de tine… de privirea-ţi… stropi de mare…
De veni-vei… tu, iubito… peste umăr… păru-ţi lasă…
În lucirea-i… fir de aur… să mă joc în… bucla-ţi fină…
Sărutându-ţi… gura, ochii… sub privirea-ţi… fără vină…
Tu, răspunde-mi… cu iubire… până lunii… zorii-i pasă!
14-07-2014
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Mă bucur, Agafia! Mulţumesc!!
Cu mare drag,
Mulţumesc, Aurora, că treci şi laşi semne de trecere!
Cu mare drag,
Recitit cu multa placere.
Frumoasă şi interesantă zămislire
de gânduri, deosebită inspiraţie!
Felicitări!
Mulţumesc, domnule Muntean!
Preţuire,