căutăm disperaţi veşnicia
într-o altă zi -
niciodată nu e prea târziu
să tragem de firul nevăzut al vieţii
doar ca să credem în început
acum când sfârşitul e aproape...
nu ne schimonosim de durere
când suntem renăscuţi
în palmele timpului
palme care plămădesc aluatul bătrân
chiar dacă sunt necesare adaosuri
de infuzii tinere...
zidim vise
ducându-ne nepoţii de mână
în parcurile tinereţilor noastre
acolo unde încrustat pe o bancă
zăresc numele tău şi al meu...
respir adânc şi închid ochii
măinile mângâindu-ţi trupul tău
atât de fragil
ce mi se dăruieşte
cu pătimaşe îmbrăţişări...
căutăm disperăţi veşnicia
într-o altă zi
poate e ultima şi totuşi prima
în noianul de zile care au trecut -
să tragem de firul nevăzut al vieţii
rechemând inceputul
acum când sfârşitul e aproape...
Vladimir Nichita / Australia.
12/02/2019
-->
Comentarii
Sarut mâna, Lenușa ! Mulțumiri !
Mulțumesc pentru apreciere, Dorina !
Ma bucur că iți place, draga mea prietenă, Agafia !
Mulțumiri !
Mulțumiri pentru apreciere, prietene Ștefan !
zidim vise
ducându-ne nepoţii de mână
în parcurile tinereţilor noastre " Frumos!