Căutări de sine

Şi-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés,
oamenii închideau în cuşti
hipopotami inocenţi, departe de păşunile lor africane
de răsăriturile lor splendide
în timp ce oglinzile vechi de China se înnorează puţin cîte puţin
cu senzaţia că nu mai e loc pentru suflet
cînd cobori în infern.
Şi e cel mai uşor să mori nimicit de principii
cînd alţii umplu realitatea în numele unei linişti înscrise
la resemnare.
Toate zac îngrămădite într-un gauche caviar
plin de decoruri şi întîmplări
care-mi ocupă mintea, în fond ce altceva
această veşnică sfîşiere
desenată pe hîrtie de-o culoare indefinită.
Din toate promisiunile rostite vreodată
doar florile de nalbă, în mijlocul ploii,
surîd a iubire.

Fără acest adevăr, nimic nu are sens!

1212770516?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->