Unde mi-e dorul
ce umbla de la tine la mine
de la mine la tine
pe frunze , pe ploi
pe tremurul serii
pe gândul altoi?
s-o fi dus la munte, la mare
sau stă la vreun colţ
ca un hoţ
pândeşte vreo călătoare
cu doi metri de picioare
ce ştiu eu...
lumea e mare
totuşi aştept
dacă apare
am să-l îmbrac de sărbătoare
şi ţi-l trimit prin via mea
iar tu, în toamna asta aurie
să-i dai să bea din via ta
de dragul lui, ne-om imbăta şi noi
că bine ne-a mai fost la amândoi!
iar dacă nu vrea să revină
eu nu am fost , să ştii, de vină.
Comentarii
Va multumesc, oameni frumosi!
Frumos poem!
pândeşte vreo călătoare
cu doi metri de picioare