CA UN TESTAMENT

CA UN TESTAMENT

Anii au zburat ca păsările migratoare,
primăvara şi toamna mereu călătoare
iar cu fiecare anotimp, caut să-nţeleg
dacă şi-n toamna vieţii, iubiri se culeg.

Cu şnur de speranţă mă leg de viitor
chiar dacă prezentul nu-i convingător,
dar aştept cuminte, sunt încrezătoare,
nu vreau să fiu doar, simplă muritoare.

Dar, sunt cu viaţa ancorată în prezent
şi fără să fac caz de ce-a fost absent,
ca o rugăciune închin, aştern cuvântul, 
să-mi fie parapet, dacă va bate vântul.

În viaţă doresc împlinire să-mi găsesc, 
nu vreau ca timpu' în iluzii să-l irosesc
şi chiar dacă anii se scad permanent,
îi scriu cuvânt-lumină, ca un testament.

3 Martie 2016 - MIT

1979341660?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->