Noaptea privesc pe ferestre de argint
caii nisipurilor care aleargă pe plajele mării,
ei filtrează întunericul pe nări nechezând
ca nişte năluci ale vântului scăpate din frâie
de însăşi stăpânul aerului.
Caii beau apă la gurile fluviului
răcorindu-se-n umbre cu boturile moi
desişurile luxuriante ale deltei se amestecă printre ei
de li se văd doar coamele şi capetele pe sus
cum pe umerii valurilor bărcile pescăreşti.
Veniţi cu toţii să vedeţi dimineţile lor de purpură,
soarele retezat de marginea orizontului,
razele cum tremură pe întinderea apelor
şi-n coamele cailor albi ori roşii
păziţi de cârduri de cormorani neclintiţi.
Peste tot braconierii de cai sălbatici
stau la pândă,
eu cel ce i-am zărit din întâmplare
m-am îndepărtat,
mai ales că-i iubesc şi-i vreau liberi
neprinşi de cruzii samsari ai deltei.
-->
Comentarii