Ni se intampla rar sa ne intrebam ce rol are fiecare om din viata noastra. Si asta pentru ca, fara sa fim in moddeosebit preocupati de clasificari inutile, stim, pur si simplu, caoamenii vin si se duc si ca ierarhiile se pot rasturna in fiece clipa.Exista insa momente sublime in care, departe de toti si de toate,ajungem sa ne intrebam ce reprezinta, in fond, oamenii care ne intra inviata.Unii oameni, ne intra in viata pt un motiv banal, pt a neindeplini o nevoie. Odata ce isi indeplinesc misiunea, ei dispar la felde firesc cum au aparut. De aceea, nu trebuie sa cautam explicatiipentru disparitia lor. Altii, au continuat, ne intra in viata pentru unsezon. Altfel spus, pt a ne impartasi o experienta, pt a ne face sa neschimbam o anumita perspectiva. Si acestia, atunci cand isi implinescmisiunea, dispar. Dar disparitia lor din viata noastra nu trebuie sa nemai supere, ci sa ne faca sa intelegem ca asta le-a fost menirea lor, dea ne da o lectie de viata. Alti oameni, intra in viata noastra pentrutoata viata. Asta se intampla atunci cand noi trebuie sa fim cei careinvata, intelege si daruieste apoi din experienta sa celorlalti oameni.Oamenii care sunt langa noi pt o viata sunt cei care, poate au cel maimult nevoie de noi. Exista oameni pe care nu stim unde sa ii punem. Suntdintre „cei putini”, cum spunea odinioara cineva. Nu trebuie decat saavem grija sa nu ratam sub nici un pretext experienta pe care ne-o oferain cate un sezon al vietii noastre pierdute printre atatea alteprezente efemere.
Oare suntem vesnici calatori pe drumuri?Ne punem intrebari: ce sunt drumurile?Suntem meteoriti incandescenti rupti dinsufletul unei planete distruse, calatori pe un drum ametitor prinunivers , distrugem in calea noastra tot ce intalnim ca sa ajungem,unde?
Intalnim si ne atingem vremelnic unul cu altul, ne atingem doar varfuldegetelor si ne continuam drumul mai departe fara sa ne oprim o clipa,fara sa ne punem intrebarea; oare nu era timpul sa ne oprim, sa stam devorba , o secunda , doar o secunda intr-o viata? Drumurile sunt facutepentru calatorii interminabile, nu au o destinatie.Drumurile vin denicaieri si duc niciunde. Va veni o vreme cind obositi de atitea drumurine vom opri vlaguiti de prea multe calatorii si ne vom intrebaingandurati: a meritat osteneala?
-->
Comentarii