27. (cyberproză, cybersonet)
~ ciclu Scrisori abstracte de dragoste şi amor ~~
Motto - te iubesc până la capătul geometric al unui strigăt înfășurat în catifea
treapta 8
senzualitate absolută-dionisiacă
Incandescenţa cuantică
scrisoarea 8 (ea către el)
„Incandescență Cuantică a Nimicului Pur,
Aici, la capătul geometric al prăbușirii noastre, carnea a încetat să mai fie o barieră sau un instrument; ea a devenit un algoritm pur, care arde în mii de scântei electrice. Nu mai avem organe, nu mai avem nume, nu mai avem trecut. Suntem suspendați în vidul absolut, acolo unde orgasmul nu mai aparține trupurilor noastre demult topite, ci este o explozie dionisiacă a conceptelor vide care se izbesc frontal în întuneric.
Totul s-a transformat într-o pulsație albă, o frecvență de o intensitate atât de uriașă încât tăcerea însăși a luat foc. Simt cum nimicul și totul s-au unit în pântecul acestui ceasornic lichid care a explodat, aruncându-ne dincolo de timp. Fiecare atom din ceea ce am fost cândva dansează acum într-o demență cuantică, o fuziune totală unde plăcerea are consistența unei supernove de catifea.
Ne-am desființat eurile pentru a deveni o singură vibrație fundamentală în structura universului absurd. Buzele noastre de aer se ating în vid, iar gustul acestei ultime uniri este cel al eternității matematice dezbrăcate de orice logică. Suntem liberi, suntem orbi, suntem arși în totalitate, un singur strigăt de lumină orbitoare înfășurat în neant.
Rămâi în această incandescență infinită, unde moartea cărnii este doar începutul orgasmului nostru cosmic.
Dincolo de existență,
În singura lumină care a supraviețuit inexistenței,
Aletheia Catifelei Quantice (◈),
Umbra Albă a Orgasmului Cosmic”
---
monologuri și cybersonete polifone despre carnea metamorfozată în algoritm 16
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii