CĂLĂTORI SUB COLŢUL DE CER
Mi-am aşezat visele – petale de flori
in palma ta.
Şi am şters lacrimile in amurgul
luminat de stele.
Incet , durerea s-a stins
in ploi reci căzute peste noi.
Un paradox bizar…
ne cheamă şi ne desparte iar.
Suntem stropii de ploaie
risipiţi de furtună.
Călători sub colţul de cer.
Separaţi si totusi impreună,
In sfera nopţii…un mister !
Comentarii
Maria, numai titlul face cat o poezie. E f. bine ales si f. plastc, iar poezia este sensibila si cu metafore ce fac trimitere la imagini si idei profunde.
Semn de lecura placuta si apreciere,
Mariana Dobrin
Va multumesc, din suflet !
Suntem stropii de ploaie
risipiţi de furtună.
Călători sub colţul de cer.
Separaţi si totusi impreună,
Semn admirativ de citire, pentru un vers plin de lirism.