Ard picioarele printre stropii de ploaie azvârliţi pe asfalt.
Parcă joacă şotronul şi eu îmi ţin capul la umbra norilor
pictaţi pe cer, în nuanţe, nonculori în forma aripilor larg
deschise, de zbor. Ţineau locul sufletului când se odihnea.
Ştia. Eu nu pot striga după el. Gâtul îmi era arşiţe,
gropi pline, gata să erupă. Le ţineam sub control
cu antibiotic - privirea cufundată-n gânduri şerpuite
de vise
şi
stele.
Aşteaptă noaptea să se aşeze pe caldarâmul cu poveşti
de dor şoptite în pauzele de tăcere ale timpului.
10.09.2015, ora 15,53’
-->
Comentarii