16. (madrigal)
~ Frunza de argint ~
primele semne ale toamnei
Căldura din buzunar (16)
jocul mâinilor noastre
Mi-ai vârât o mână în buzunar,
Căutând un pic de adăpost,
Toată ploaia asta n-are rost,
Când ne strângem brațele iar.
Degetele tale n-au habar
Cât de mult îmi place acest joc,
Inima-mi se umple tot de foc,
În acest septembrie lunar.
Frunza de argint ne cade-n drum,
Ca un semn că toamna s-a predat,
Doi iubiți pe străzi au evadat,
Sub un cer curat și fără fum.
---
Dedicaţie: Pentru tine, cea care transformi prima suflare a toamnei într-un dans al bucuriei. Tu, care porți în priviri căldura verii și în zâmbet prospețimea dimineților de septembrie. Această culegere este un tribut adus frumuseții tale unice, un joc în care argintul frunzelor devine fundalul perfect pentru lumina pe care o emani. Îți dăruiesc aceste versuri ca pe un zâmbet cald într-o zi răcoroasă. Te iubesc în fiecare anotimp!
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii