CÂND STELELE...

[Delia Staniloiu]

Când stelele se sting şi-adorm încet
În mine-adastă iarăşi spre popas
Un aprig dor cu iz de menuet
Din nopţi albastre luate de pripas.

Un vis răsfrînt pe buza dimineţii
Îmi înfloreşte-n colţul gurii-acum
Îi dau un şut definitiv tristeţii
Şi-o oropsesc la margine de drum.

E soare alb şi roşu...rogvaiv
Şi-n mine, dor aprins de depărtare,
De care mă agăţ definitiv
Să nu-mi mai plângă-n palme alba zare.

Cântaţi voi harpe, serafimi dansaţi
E primăvară veşnic primăvară
Stau mărturie astăzi adunaţi
Trei crini, ce înfloresc a doua oară.

[Camelia C]

Frumos si proaspat. Am lecturat cu placere, descreteste fruntea.

[Mihaela Moşneanu]

Atât de frumos! 

[Muntean Ioan blog]

Frumoasă descriere Delia..Felicitări!

[Dobrin Mariana]

Optimismul tau e minunat, Delia!

draga mea nu te entuziasma prea tare, e temporar

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]