zilnic, un clopot
sună o cădere
copac şi om, îmbrăţişaţi,
se sting şi mor
curcubeul
e monocolor
femeile îşi lasă pantofii în asfaltul topit
merg mai departe desculţe
incendiul începe din tălpi
bărbaţii respiră cenuşă
fructele au gust de pietre
veştede precum carnea bătrânilor
ne potolim setea cu fiere
ninsorile
s-au mutat pe alte planete
şi împreună cu ele
surâsul,
copiii,
şi jocul.
Comentarii
Multumesc, Delia, dar teama mi-e ca "tabloul" e palid pe langa realitate.
Puţin înfricoşător tabloul dear de o plasticitate deosebită. Mi-a plăcut mult poema ta.