Un final de August 2023 relativ obișnuit, dar dominat de razele dogoritoare și dojenitoare ale Soarelui, aproape fără precedent, aș spune, și un început de Septembrie 2023 în care ploile au adus o răcorire mult așteptată, dar, pe alocuri, și regretatele evenimente meteorologice ( furtuni, inundații )… Am mai dereticit câte ceva prin grădină și am cules primii struguri copți pentru a nu-i lăsa pradă graurilor care dau atacul în fiecare moment favorabil, mai ales dimineața… Septembrie este luna mea de naștere și, deși nu prea sunt cu zodiacul, știu că zodia Fecioară cuprinde această perioadă din an. Mă gândeam doar că împlinirea a șase anișori la 10 septembrie, în urmă acum cu exact patru decenii, mi-a permis să merg mai repede în clasa întâi și îmi amintesc cât de bucuros am fost că nu mai trebuie să aștept încă un an…
Toamna calendaristică a început, dar nu înainte de a evidenția la finalul sezonului estival, la 31 August, Ziua Limbii Române… În mijlocul atâtor probleme cotidiene, de anvergură națională sau internațională, și a costurilor zilnice tot mai mari, cine mai are timp să reflecteze la limba noastră, ”un șirag de piatră rară”? Am întrebat mai mulți străini cum li se pare limba română, iar toți au răspuns că li se pare interesantă și că sunt bucuroși că au descoperit-o… Cred că în limba română împrumuturile de cuvinte sunt destul de multe, dar asta nu face această limba neo-romanică din sud-estul Europei să fie mai puțin autentică. De fapt, lingviștii doar pot explica cum ființează atât de natural și filiera pe care au pătruns cuvintele perfect și super, spre exemplu, în limba română… Din engleză, din franceză, din latină, sau din latină via medievală/modernă/contemporană a primelor două?
Mi-am dorit încă de la începutul anului să vizitez Timișoara pentru ambițiosul program oraș capitală culturală europeană… Ei bine, între 11-13 august am poposit la Timișoara și am vizitat în special partea centrală a orașului, al cărui istoric îl cunoșteam, dar nu o văzusem în detaliu înainte… Trebuie să mărturisesc că n-am fost în Timișoara decât de câteva ori până acum, deși am avut câteva rude stabilite în Banat, iar bunicii mamei au fost refugiați în orașul de pe Bega în timpul celui de-al doilea război mondial… Am vizitat orașul capitală culturală europeană în week-end-ul de dinaintea Sfintei Mării și am reușit să realizez și un colaj cu principalele lăcașe bisericești ale orașului ( catedrala ortodoxă, catedrala romano-catolică, biserica reformată, sinagoga… ). Regretul personal a fost că am ratat conferințele lunii aprilie, dar acum am surprins expozițiile existente în oraș, iar zona centrală mi s-a părut destul de vastă și de interesantă…
Muzeul de Artă, Bastionul Maria Teresa, Castelul Huniade, primăria orașului și vaporașele de pe Bega mi s-au revelat rând pe rând și m-au convins că experiența a meritat pe deplin… Muzeul Popa Popa s, pepiniera de 1306 plante pentru Timișoara din centru, mesajul plăcuței de la operă dedicat memoriei evenimentelor din decembrie 1989, au fost în măsură să mă impresioneze… Am intrat în două librării ( Librarium și Cărturești ), iar din prima a ales un suvenir cu ilustrate ale clădirilor istorice ale orașului, în limba engleză, care s-a dovedit mai scump decât o carte… Capitala Banatului a fost greu încercată de-a lungul timpului, dar a supraviețuit onorabil și a renăscut în felul propriu de fiecare dată, revelând după secolul XVIII anvergura sa cosmopolită și occidentală. În contemporaneitate, Timișoara reprezintă un simbol al libertății noastre și orașul are o universitate de renume în Europa Centrală și de sud-est. Am vizitat și expoziția SciArt…
M-am cazat într-o garsonieră foarte aproape de Bega, aleasă de către mine atât pentru locația ei, cât și pentru numele sugestiv al proprietății – Stay in Timisoara – și în ultima seară a sejurului am plecat la un film proiectat în aer liber la Iulius Gardens, parte a Iulius Mall… Am fost bucuros că m-am putut încadra într-un buget destul de modest care mi-a permis totuși să fac câteva cumpărături la Profi și să ies în oraș dimineața și seara pentru a mă destinde un pic la un juice și la un capucino… După 10 a.m. a trebuit să mă grăbesc pentru a vizita ceea ce mi-am propus. În dimineața de sâmbătă spre duminică, trenul mă aștepta la ora 04.25 să mă întorc acasă în Bihor… Am salutat Mica Vienă a Banatului și îi urez să-și respecte și să-și protejeze adevăratele valori…
Nu m-am mulțumit doar cu atât și într-una dintre zilele următoare am participat la Oradea la un eveniment, dintre cele multe, pe care le-a propus Muzeul Țării Crișurilor. Rectorul universității UBB din Cluj-Napoca, psihologul Daniel David, a opinat într-o conferință în aer liber, de tip aproape colocvial, aș spune, fiind secondat de către directorul instituției bihorene care a moderat evenimentul… Rectorul clujean a vorbit despre funcțiile și apanajele pe care trebuie să le posede un muzeu modern pentru a fi util și atrăgător societății, dar și despre societate în general și despre posibilele efecte psiho-sociale ale manifestărilor culturale. A încercat să stabilească o puncte între trecut, prezent și viitor militând pentru o colaborare în plan științific a științelor socio-umane. Renumitul psiholog observa că psihologia și sociologia interferează atât cu istoria și filosofia, dar și cu statisticile, matematica și informatica… El considera că momentul actual traversat de societatea românească este deosebit de greu chiar dacă ne găsim la peste trei decenii de la decizia luată… În ciuda profilului psihologic mai exotic, mai balcanic al românului, psihologul clujean s-a declarat convins că românul va deveni curând un bun european și că deja este un occidental…
Nivelul discursului a fost de înaltă ținută, într-o frumoasă zi de vară, iar trimiterile au avut raportări la filosofi, istorici și psihologi occidentali. Aș mai spune doar că într-o societate e nevoie de repere și modelele oferite tinerilor nu trebuie să fie neapărat oamenii potenți financiar sau personalitățile care au reușit într-un domeniu ( la stat sau privat ), ci mai ales cei care cred în valoarea metafizică a creației lor fără a urmări în mod direct foloase materiale și financiare. Altfel, oricare societate nu va crea decât modele sociale în care într-un mod mecanic indivizii vor încerca să se elimine unii pe alții din pozițiile superioare folosindu-se de criterii juste sau apelând la mijloace injuste, dar fiind lipsiți de o conștiință de sine, civilizațională sau cosmică. Știu că poate părea hiper-pretențios ceea ce am spus în acest moment al societății noastre, dar scopul României nu trebuie să fie acela de a crea joburi pe viață și bine plătite unor cetățeni care nu nu pot oferi nimic în plan internațional. Aș evidenția câteva versuri ale lui Hesiod din Munci și zile: ” Ticăloșia e lesne s-o capeți… și chiar cu grămada,/ Căci locuiește aproape și locul spre dânsa e neted./ Însă-naintea virtuții amarnica trudă au pus-o/ Nemuritorii. Cărarea-nspre ea la-nceput e lungă,/ Aspră și anevoioasă. Dar când vei ajunge la culme/ Ea e ușoară apoi, măcar că fu grea mai-nainte./ Cel mai isteț e acela ce-n mintea-i le cugetă toate/ Și se gândește din vreme la bun sfârșit să le ducă./ E de ispravă și-acela ce-ascultă de sfatul cuminte./ Însă acel ce nici singur nu cugetă, nici nu ascultă/ Sfatul venit de la altul, e un om de nimica”…
Cu mintea fiind dincolo de văzduhul cerului, având convingerea că există multe lucruri care sunt posibile deși le considerăm imposibile, am aflat de ambițioasele căutări ale renumitului om de știință Avi Loeb care susține că extratereștrii există și că el ar fi în posesia unor pepite de origine interstelară care ar fi aparținul unui artefact spațial, cel mai probabil o sondă spațială… M-ar bucura enorm dacă totul ar fi demonstrat și favorabil teoriei existenței și abundenței vieții în univers. Fără a fi cârcotaș, am câteva îndoieli: șansa ca un astfel de obiect să cadă exact pe Terra după o călătorie de milioane de ani e extrem de mică, iar astfel de sonde conțin și cutiuțe cu mesaje a căror posibilă existență nu a fost nici măcar pomenită de către căutători… În rest, sunt deosebit de favorabil ideilor din acest domeniu și sunt aproape convins că deja umanitatea a fost contactată și Terra a fost survolată de pionieri extratereștri…
Cu toate acestea, în chiar ziua de 1 septembrie am avut motive mult mai imediate de preocupare și de îngrijorare: trenul de navetiști Arad – Oradea, cu care circul din când în când, a ars ca o torță… Am reușit să ies din garnitură împreună cu toți ceilalți pasageri și să abandonez artefactul, feroviar de data aceasta, realizat în 1939 la uzinele Malaxa…
Aș dori să închei un haiku personal:
a venit toamna…
plai gălbenit, rândunici
gata să zboare…
Vă doresc o lună Septembrie 2023 superbă, plină de roadele toamnei și inspiratoare … !
-->
Comentarii