03. (poezie, cybersonet)
~ ciclul florile închinării ~
liturghia tainică a firii
Moto: „Creația nu tace: ea slujește. Florile sunt psalmi fără cuvinte.”
grupaj III caprifoi (Mâna Maicii Domnului)
caprifoi divin (cybersonet DXCI)
când noaptea cade peste drum străin
și pașii mei se pierd în neștiință
se-ntinde blând un ram de caprifoi divin
ca o atingere fără cuvință
nu văd o mână dar o simt ușor -ur
în miros cald ce-n taină mă cuprinde
și parcă nu mai sunt atât de singur
când dorul meu în liniște se-ntinde
sub flori mărunte lumea nu mai doare
se schimbă-n drum ce poate fi purtat
iar rana veche nu mai cere-ntoarcere
ci doar să fie-n taină mângâiat -tat
nu văd dar știu că în umbra ce mă ține
o mână nevăzută stă cu mine
---
*** Caprifoiul, cunoscut în tradiția populară românească drept „Mâna Maicii Domnului”, este o plantă cățărătoare cu flori mici, albe sau gălbui, extrem de parfumate, care își intensifică mireasma la lăsarea serii. Crește adesea spontan pe garduri, ziduri sau arbori, având o capacitate de a se agăța și a se extinde, ceea ce i-a conferit în imaginarul religios semnificația de „ocrotire care cuprinde”.
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii