Pătrunde neliniştea
din cuvinte
în rostire,
Gândurile mă înlănţuiesc
înroşite de vise
către lumină.
Păsările sufletului
prind aripi
pe care nu le simt
când zboară.
Rămân pe pământ românesc
în trecere,
pănă mă mut
sub.
Carul mare
se desprinde de stele
şi-şi plimbă roţile
pe umerii vântului.
Speranţele
prind aripi
se înalţă rebele
aidoma primăverii
şi se pierd
la o fereastră
de cer,
înnourat.
Vise,
lângă vise,
se vor năpusti
până urcă la tine
curcubeul pe o rază.
Îmi voi cere dreptul
de a te însoţi,
ne aşteaptă clipa
pană la amiază.
Îşi va ninge vara
fulgii dintr-un plop
prevestind căldura
ce coboară lin.
O să-ţi tremur
glasul,
caii în galop,
ne-nşeuaţi
aleargă,
după un destin.
-->
Comentarii