Lumina se strecoară de departe
Înfrunzind gândului vieţii festinul;
Tuturor, umbre cuvenite împarte,
Clipa jonglează precar cu destinul.
Neputincios, spaţiul se scurge-n spirală,
Etern şi pasiv, timpul rămâne pe loc;
În torentul de lumină spaţio-temporală,
Încercăm să ne păstrăm la mijloc.
Ecouri de vibraţii, dezamăgirea cere,
Retina şi umbra încearcă un consens;
În zori, speranţa nu-ncetează să spere
Căutând pe la răscruci drumul cu sens.
În ropotul vieţii, aversele ne scurg,
Iluziile ne trezesc în zori fără glas;
Observăm culorile zilei doar în amurg
La chemarea repausului de bun rămas.
Nici roata stelară nu reuşeşte să prindă,
Pe orizontul dintr-o zare în altă zare,
Realitatea incontrolabilă ce ne perindă
Lăsând în urmă multe semne de-ntrebare.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 15 decembrie)
-->
Comentarii