Castanii respiră aramă…

 

Castanii respiră aramă

prinşi într-un amurg potolit

înnoadă inserarea cu un capăt de noapte

ascultă lumina

picură  în cleştii pămantului

nicicând nu a curs atâta împăcare

în inimi  răsfăţate de toamnă

din braţele tale din coapsele mele

creşte chemarea blândă

a verdelui ascuns

ca o lacrimă

peste iarbă şi păsări

mai cuvântă încă păduri incendiate

şi cade a vorbelor dorinţă

răvăşind strâmta odaie

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Castanii respiră aramă

    prinşi într-un amurg potolit

    înnoadă inserarea cu un capăt de noapte

    ascultă lumina

    Îmi era dor de versul tău, draga mea Agafia, ţi-am sorbit fiecare cuvânt, mulţumesc!

  • Admirație.

  • Semn de plăcută lectură si apreciere!

  • Multumesc!

  • Minunate versuri!
  • Cu bucuria lecturii!
Acest răspuns a fost șters.
-->