26. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
frigul ne topeşte (cybersonet CDXCVII)
frigul pătrunde dar tu mă frângi sub piele
atingerea ta mi-e caldă te simt adânc profund
fulgii cad pe pielea mea şi-un vânt fecund
îmi sfâșie dorul şi-mi caută mâinile tale
te-apropii mă cuprinzi în valul tău scund
respirăm același aer rece și aprins din stele
într-un trup care se topește în al meu în urale
iar frigul devine un dor când te pătrund
mă simt înghețat dar tu mă dezvălui
cu buzele tale aprinse ca o flacără
atingerea devine un foc pe pielea mea
în brațele tale mă pierd mă topești când spui
că frigul dispare se scurge înghețat afară
sub corpul tău ce arde cum n-am visat în nea
rima: abba baab cde cde
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii
Frigul devine o forță subtilă, transformând dorul într-o flacără ce sfidează gerul. Atingerea poetului îl dizolvă într-o căldură adâncă și profundă... Lecturată cu plăcere!