Catrene

De te-ai închega iar ființă din lutul înnegrit,
Aș primi martirul pescarului pentru Crist ‘.
Și n-ar mai fi minune Pământul fără Soare
De ne-am regăsi în lume noi două surioare.
***
În noaptea târzie lângă crudul mormânt
Pâlpâie liniștit o candelă și florile plâng.
Numai crucea ce străjuiește la a ei frunte
Rămâne simbolul trecerii pe a lumii punte.
***
Cald și dulce e paradisul pe fața pământului,
Înfiorătoare este singurătatea în adâncul lui.
Pe mormânt vor înflori trandafirii și crinii,
Rubinii ca vinul și albi ca imaginea iubirii.
***
Nimic nu e mai sacru decât miracolul vieții - copiii.
Cât de vinovați și de slabi sunt când ajung savanți!
Mărețe cucerii ! Realizează clonări și zboruri printre aștri
Dar nu înlocuiesc Soarele cu Luna și nu redau nemurirea.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->