catrene de dragoste
în genunchi de ceară caldă
și-n fierturile de crin
ochiul meu ades se scaldă
ca în râul cristalin.
și mă mir de frumusețea
curbelor de șolduri reci
când le-ating cu ochiul tainic
pe nostalgice poteci.
treci ca o idee-n toamnă
care lasă-n urmă iz
de arome pământene
ambalate-n roz-birbriz.
ochiul meu se pierde-n vise
și în forme diafane
cu imaginile-nchise,
pot să-ți scriu două romane.
pasul tău e înălțare
visul ce coboară-n gând,
umbra ta, rază de soare
ce se joacă pe mormânt.
lași ulcioarul nopții scrum
când te-adapi în ape sfinte
din fântâna andaluză.
și… îmi ești așa cuminte.
dormi pe note de ravel
și visezi seraiuri dragi
aștepți în colțuri de rai
să te fure câțiva magi.
sâmbătă, 1 decembrie 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc Mihaela!
Superb! Mi-a fost dor de versurile d-voastra.
MUlțumesc Delia Stănoiu. Vă iubesc și vă citesc cu plăcere. Un decembrie mirific.
Mulţmesc mult domnule Ionescu, sentimentele sunt absolut reciproce.
O iubire care trece dincolo de carnal, frumoasă, profundă, felicitări domnule Ionescu, crescîndă admiraţie.