Caut alte răspunsuri

Seara urcă pe scară, aşteaptă asfinţitul,
geana soarelui sângeră stropi de lumină,
mâinile mele ca la un semn se ridică
în palme se stinge un foc fumegând,
muşchii poartă în ei resorturi întinse.

Degetele apasă pe clapele nopţii.

Setea naşte ape mai lungi decât fluviile,
ele-mi străbat nervii din trup
şi după orice furtună revin la matcă.

Eu dacă întreb caut alte răspunsuri.

Macin la mori de vânt cu aripi de fluturi
cine va pune în coş zădărnicia decojită
şi cine va strânge făina-i în saci?

Nu mai am alte gânduri de pus pe răni
nici vise care să-mi întunece somnul,
se-aşază-n memorie cuvintele şi se descântă reciproc,
se-mbracă în haine de sărbătoare celestă.

Pe când răzuiesc noaptea de întuneric se crapă de ziuă,
soarele nu se zăreşte pe coama orizontului,
fagurele de lumină stă după deal.

Dintr-o gură-n alta se răspândeşte zvonul
că vom călători împreună spre apus.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->