Îți alergai cărarea râzând cu dimineața
Pe lângă câmpul meu cu macii înfloriți
Și obosit deodată, le-ai respirat dulceața,
Ai poposit un timp și-ai vrut să fim iubiți.
S-a prins în jocul nostru și soarele cu cerul
Și zarea-mbujorată ce se-ascundea sub nori
Și nimeni niciodată n-a dezlegat misterul
Iubirilor furate în umbrele din zori.
Dar blestemata noapte cu șoaptele amare
În glasuri de sirene-a picurat dulceață
Şi-n jocur'le de iele te poartă-n depărtare
Ca adormindu-ți grija să-ți fure-un strop de viață.
Mi-e vara pe sfârșite iar tu alergi spre iarnă
Petalele de maci nu te mai pot opri,
Ce zile-ngălbenite încep de sus să cearnă
Tristețile ce-n ochii-mi se nasc spre a-ți vorbi.
Mi-ai întristat câmpia și macii-au dezertat
Ți-au alergat în cale dar clipele-s târzii
Căci dându-ți nemurirea m-a-nvins și m-ai uitat
Tu, cavaler al nopții te stingi în zori de zi..
de Gabriela Mimi Boroianu
22.11.2014
-->
Comentarii
Frumos poem, lecturat cu drag!
Ai tu ceva al tau ce cheama la visare, la povesti cu printi... Place!
Superbe versuri!