...........- Mã' cârnatule, îţi baţi joc de noi?
- Cine este acolo? rosti şocat Geiger.
- A, nu ştii?? Unde-s banii, mã' nenorocitule?
- Siktir! rosti solemn Geiger, trântind telefonul.
Aparatul începu din nou sã sune, dar dl
Geiger îl scoase nervos din prizã. Avu un scurt puseu de tensiune. Niciodatã nu îi vorbise cineva pe tonul acesta. Greşeala telefonicã îl enerva şi îl uimea; foarte puşţine persoane aveau numãrul lui de telefon şi, de obicei, aceste persoane aveau un limbaj decent. Dl Joshua Geiger îşi cunoştea extrem de bine puterea, valoarea şi poziţia. În momentul în care îşi turna un pahar cu cel mai bun coniac ce se putea gãsi pe piaţã, soneria începu sã sune insistent.
Menajera, o fostã profesoarã de matematicã disponibilizatã în urmã cu trei ani, deschise. Depãşit de evenimente, Geiger observã o patrulã de poliţie care pãtrundea în forţã în casa lui. Cei doi poliţişti purtau pe braţe o femeie semi- leşinatã; şocat, Geiger observã cã era vorba de propria lui nevastã.
- Dl Joshua Geiger? îl chestionã unul din poliţişti, un subofiţer mai vârstnic, priceput în meserie.
Geiger aprobã din cap; gura i se deschise, încercând sã vorbeascã, dar nu reuşi.
- Doamna Alicia Geiger, dupã cum o prezintã actele de identitate,... continuã poliţistul, a fost victima unei agresiuni, acum 30 minute, în mijlocul oraşului. Am preferat sã o aducem direct acasã, datã fiind starea dânsei...
- Cheamã medicul! - reuşi Geiger sã i se adreseze menajerei. Apoi se întoarse spre poliţişti, rostind cu glas spart, stins:
- Ce s-a întâmplat??
Dupã ce o transportarã pe Alicia Geiger în dormitor, cei doi poliţişti îi fãcurã un raport succint al evenimentelor:
- Din spusele martorilor, doamna Geiger se întorcea de la şcoalã, de unde o luase pe fiica dumneavoastrã, Gizelda. În intersecţia de lângã şcoalã, maşina doamnei a fost blocatã la margi- nea trotuarului de cãtre o dubã neagrã, fãrã numere de înmatriculare; doi bãrbaţi au forţat portiera cu rãngi, au smuls fetiţa de pe bancheta din spate şi au folosit un spray necunoscut împotriva doamnei. Când am fost chemaţi noi la locul incidentului, rãpirea se încheiase deja. Am reuşit sã reţinem trei martori, cãrora le-am luat o primã declaraţie, plus adresele.
- Şi... şi-acum?? bâigui dl Geiger.
- Ancheta este în desfãşurare!!
În urmãtoarele 30 minute, se desfãşurarã chinuitoarele formalitãţi legale, care-l aduserã pe Geiger în pragul agoniei. Dupã ce poliţiştii se retraserã într-un final, dl Joshua Geiger îşi recãpãtã stãpânirea de sine. Se întoarse în birou şi reintroduse telefonul în prizã. Acesta sunã aproape imediat.
- Da!! - rãspunse Geiger cu vocea lui autoritarã.
- Mã' rahatule, acum discuţi cu mine? se auzi vocea grosolanã, cu accent strãin.
- Ce vrei? replicã Geiger, fãrã sã se lase intimidat.
- Presupun cã ai aflat ultimele noutãţi. Ca sã ştim de pe ce poziţii discutãm. Ştii cine sunt? Mã recunoşti??
- Da, rãspunse Geiger la ambele întrebãri. Treci la subiect şi spune ce vrei. Încearcã sã foloseşti un limbaj omenesc, de obicei nu sunt obişnuit cu grohãielile dumitale subumane.
- Unde-s banii, mã' nenorocitule?
- Nu ştiu la ce te referi.
- Sumele care trebuiau transferate azinoapte.
- Ştii foarte bine cã banii au fost viraţi înconturile indicate. Doar am discutat azi-noapte şi ai confirmat primirea... - -Azi-noapte erau. Azi conturile sunt goale. Banca - ştii tu care - neagã fap- tul cã banii au existat vreodatã la ei. Ai retras banii??
- Dã-mi 20 minute sã verific. Te sun eu!, rosti Geiger şi închise.
Deschise PC-ul, cel personal, nu cel oficial pe care erau înregistrate contabilitãţile oficiale ale "Jolliet-Mobius Bank". PC-ul personal era extrem de bine protejat de programe speciale, care îl fereau de viruşi, atacuri externe şi even- tuale controale anonime. Dl Geiger trecu la un control riguros al sumelor primite şi transmise mai departe, în cadrul obscurelor sale jocuri de-a "banii virtuali".
O sudoare îngheţatã îi acoperi spinarea.
Pentru prima datã în viaţa lui, se confrunta cu o îndemânare contabilã mai mare ca a lui. Nu înţelegea ce se întâmplã. Mai mult de jumãtate din banii transferaţi în ultimele patru luni dis- pãruserã. Banii "manevraţi" în ultimele trei zile nu figurau nicãieri. Mai mult decât atât, bãncile partenere negau faptul cã aceşti bani existaserã vreodatã. Fusese ştearsã orice urmã a existenţei lor.
Dl Geiger reluã încã o datã controlul de la capãt. Conform cifrelor, "Jolliet-Mobius Bank" figura în incapacitate de platã. Conturile "onor-clientelei" apãreau ca fiind lichidate. Înnebunit, dl Joshua Geiger începu sã mediteze la clienţii sãi. Deponenţii la "Jolliet-Mobius" nu erau........
-va urma-
-->
Comentarii