Scriu o scrisoare pe care n-am să ți-o trimit niciodată
Ți-e poarta sufletului, de-o vreme, ferecată,
Ce-ai mai făcut când iarna zăpada-și așternea,
Când focul dorului de tine pe mine mă ardea.
Când primăvara-n taină năștea muguri
Te-am căutat desculță să mă bucuri
Se gudura pământul de călcătura mea
Cărarea ce-o pășeam în păpădii se îmbrăca.
Când soarele pe la amiezi cu ele se-ntrecea
Prin ce ungher de suflet iubirea-ți rătăcea
În înfloriri de meri, te-am căutat nebună
Bolborosind descânt în nopți fără de lună.
M-am deghizat în nimeni, cu straie străvezii
Să nu mă afle lumea dacă mi te-aș găsi;
Am să-l cumpăr pe vânt, c-un vers, cu-o poezie,
Pe unde a zburat de tine dacă știe
Și dacă te-aș găsi, adresa de-aș afla,
Am să m-așez să-ți scriu, pe preș, la ușa ta.
-->
Comentarii
Multumesc frumos, Lenuș!
Multumesc frumos, Agafia Dragan!
Sublime versuri...Felicitări!
Sensibil si frumos!
Multumesc frumos Vladimir Nichita!
ce-am mai făcut
zău nu prea știu
din când in când
câte-un poem mai scriu -
apoi la tine mă gândesc
și metaforic te iubesc...
DANIELA !
Frumoasă poezie... felicitări !